Graţie tehnicii IT am putut vedea ce înseamnă o călătorie cu autobusul între două localităţi din sudul Angliei. Refugiul din staţia de autobus oferă informaţii utile, printre care orarul curselor, tarifele pentru adulţi şi copii şi o hartă a zonei. Autobuzele vin cu precizia ceasului elveţian. Dacă eşti în staţie şi îi faci semn se opreşte, dacă nu arăţi intenţia că ai vrea să călătoreşti cu el, autobuzul accelerează din nou şi pleacă.

La coborâre apeşi butonul roşu din dreptul scaunului tău, desfaci centura de siguranţă şi te duci la uşa care se deschide uşor. Unul după altul coboară cei doi-trei care s-au dus la uşă, în acest timp pe peron stau alţii care vor să se urce, dar-minune-nimeni nu dă buzna peste cel care coboară. Atât de calmi îşi aşteaptă rândul ca să se urce în ordinea sosirii în staţie, de-ţi stă mintea în loc! Vine o mămică cu căruciorul cu bebe? Autobusul se înclină cu eleganţă şi noii pasageri trec de pe trotuar în autobus, într-o secundă, fără cea mai mică problemă. Călătorii stau cuminţi pe locurile lor. Cei care nu pot trăi fără muzică au „dopuri” în urechi. Ceilalţi se uită pe geam, sau vorbesc foarte încet. Nu ai nicio şansă, dacă te-ai fi aşteptat să asişti ca la noi, la tot felul de drame conjugale, poveşti de amor sau despărţiri! Să nu uităm că e curăţenie în autobus, nu e îmbulzeală, nu sunt cerşetori sau hoţi de buzunare, nici controlori şi nici taxatoare. Oamenii au abonamente de 10 călătorii plus una bonus, adică 11.

Privind pe geam ce surprinde călătorul obişnuit cu priveliştea de la noi, sunt drumurile asfaltate, trotuarele cu borduri, cu pasaje pentru scaune cu rotile şi multă verdeaţă. Vestitul gazon englezesc. Sensul giratoriu e marcat  cu vopsea albă pe mijlocul drumului prin cercuri concentrice. Nu e monumental ca la noi, dar toată îl lumea respectă. Între localităţi terenuri agricole îngrijite, parcelate, cu toate nuanţele de verde, parcă ar fi fost pieptănate de un uriaş. Următoarea localitate e un sat tipic englezesc. Case precum cele pe care le vedeam în filme, cu geamuri cu tentativă de perdele, chiar dacă vezi şi pâinea de pe masă, ordine şi disciplină peste tot. Curăţenia îţi sare în ochi. Nimeni nu se grăbeşte, nu aleargă, pentru că pornesc din timp. Nu se stresează pentru că dăunează grav sănătăţii. Maşinile merg în coloană, nu claxonează! Nici la nuntă!

Văzând toate astea, cum să nu te întrebi: De ce se prinde atât de greu civilizaţia de noi?