Dacă tot e un subiect de Breaking news, care-l eclipsează până şi pe Cioacă, hai să vă povestesc despre un Bac de acum mulţi ani, de pe vremea când Bacul era Bac! Dimineaţa pe răcoare, cu buletinul în mână ne prezentam în faţa comisiei de examinare. La proba scrisă, doi stăteau la catedră, un altul se plimba printre bănci. Patrulau cu schimbul. Uşa clasei era larg deschisă şi până şi  pe coridoare plutea un miros de „creier pane” de atata concentrare. Asta la proba scrisă.

La oral aveam o comisie de examinare, după schema „pedanţi profesori şi examene grele”. Intram câte trei-patru în sală. Plini de emoţie luam un subiect dintre bileţelele înşiruite pe catedră, ne aşezam în bancă şi pregăteam subiectul pe ciorne. Chiar dacă unii veneau de acasă cu caiete, notiţe sau ditamai manuale, în sală se intra „cu mâinile curate”. De telefoane mobile ori alte mijloace ajutătoare, sau camere web nici măcar  nu putea fi vorba. Majoritatea nefiind încă inventate! (Da, da. Se întâmpla pe vremea lui Pasvante Chioru!)

În mult hulita epocă de aur profesorii erau nişte oameni la care puteai privi în sus. Îngrijiţi, frumos îmbrăcaţi, impunând respect prin simpla lor apariţie. Veneau bine pregătiţi la ore, cu planul de lecţie şi material didactic în funcţie de disciplina studiată. De la imnul cântat în picioare la începutul orei, până când s-a sunat de ieşire, profesorii au ştiut să ţină în frâu 30-32 de adolescenţi cu venele clocotind de energie. Un profesor care venea cu temele făcute la ore ştia să răspundă la orice întrebare pusă de elevi. Pe atunci până şi un suplinitor era mai pregătit decât unii dintre stimabilii care nu obţin notă de trecere la titularizare!

Având profesori bine pregătiţi, un elev mediocru, care a fost prezent la ore, cu un minim efort putea lua examenul de bacalaureat liniştit! Mai ales, că în decursul celor patru ani, din cei 32 de elevi care au pornit la drum în 15 septembrie, după un serios examen de admitere la liceu(!) doar 23 reuşeau să ajungă în faţa comisiei de Bac!

„Liceul nu este obligatoriu! „, ne spuneau profesorii de atunci. „Cui nu-i place învăţătura e liber să plece!” Erau fete care se măritau de pe băncile şcolii dacă nu se duceau la o şcoală de cartier unde puteau face lejer încă două clase, treapta unu  de liceu.

Cei care au rămas, an de an tot mai puţini, făceau şcoală! Examenul de Bac era urmat de cel de admitere la facultate. Cam pe vremea asta se făceau înscrierile pentru cele două probe de admitere, scris şi oral. Concurs de dosare?? Da de unde! La Filologie, de pildă eram 11 candidaţi pe un loc! 

Vacanţa de iarnă din ’89 ne-a adus o democraţie originală, cum nu s-a mai văzut! Au apărut manuale noi,(nu intrăm în detalii) universităţi cu duiumul, concursul de dosare, tineri care nu înţeleg cuvântul scris, licenţiaţi care nu mai citesc. 

Profesori vechi şi noi care bombăne în cancelarie sunt nemulţumiţi de salariile mici şi  de obrăznicia copiilor. Aproape zilnic sunt umiliţi în hainele lor de mâna a doua, stând la autobus, în timp ce elevii îi salută din mers de la volanul unui „seria şase”.

Apoi auzi la ştiri: învăţătoarea grevistă a câştigat mai mult prin apariţiile ei televizate decât la catedră, iar directoarea unui liceu din capitală a ajuns în arest preventiv pentru luare de mită la Bac.

A coborât cumva armata din pod?! Ori asistăm la o scenă din piesa „sistemul nostru e mai bun decât a fost al vostru”: elevii sunt mai bine pregătiţi, dovadă că ştiu să evalueze câte mere are Ana. Cei care iau Bacul, anul acesta  îl iau pe merit, exclusă-i frauda! SRI veghează!