Periodic primesc emailuri trimise prin MailChimp din partea lui Albu Cristian Alexandru, preşedintele „Sindicatul Viitorul Mineritului”. Scrisoarea din 9 septembrie, de pildă, este adresată domnului Crin Antonescu şi are ca antet:” NU AVETI DREPTUL SA CONDAMNATI LA MOARTE PESTE 100.000 DE OAMENI DIN APUSENI!”. Semnatarul scrisorii îşi exprimă „profunda dezamăgire”a ortacilor cauzată de declaraţia „în nume personal” a lui Antonescu, prin care acesta condamnă la moarte Roşia Montană.”Nu intelegem cum este posibil, pentru un politician liberal, sa se pronunte impotriva investitiilor, impotriva crearii locurilor de munca, impotriva luarii unor decizii ferme?!? Cum va face guvernul USL cele 50.000 de locuri de munca promise?!? Prin amanari vesnice si prin pasarea responsabilitatii?-„se arată în scrisoare.

„Fără locuri de muncă în minerit”, neavând nicio şansă la viaţă roşienii vor pleca să muncească „prin străini, lăsând comuna moartă, părăsită”, scrie preşedintele de sindicat. Acesta îi reproşează liberalului că nu a mers la Roşia Montană ca să vadă cum trăiesc cei 100.000 de oameni care i-au votat pe membrii parlamentului.

„Sa vina la Rosia Montana sa vada cum traim noi aici! Veniti si dvs aici sa vedeti cum traim noi si cat de greu este fara loc de munca! Vine iarna, si probabil vom ramane toti fara loc de munca. Noi ce sa le spunem copiilor nostri? Ca oamenii pe care i-am votat ca sa ne reprezinte NU VOR SA AVEM UNDE MUNCI? Este obligatia clasei politice sa faca proiecte bune, care sa dea locuri de munca romanilor. Dumneavoastra ce rezolvati prin respingerea proiectelor, “in nume personal”?!?”, îl întreabă pe liberalul Crin Antonescu.

Citind aceste rânduri, scrise parcă de „tovarăşul preşedinte de sindicat” din vremuri pe care le credeam apuse, nu pot să nu apreciez totuşi dorinţa de a munci a ortacilor. Dar, mă întreb, le-a explicat oare cineva ce presupune „încurajarea investiţiilor” în Roşia Montană? Că mineritul se va face la suprafaţă, cu metode ieftine şi dăunătoare mediului şi oamenilor, că tehnica avansată a investitorului străin solicită doar un număr mic de ortaci, că dealurile, pădurile lor vor fi înghiţite de ape otrăvitoare? Ce vor spune copiilor când vor cere apă de băut? Le-a explicat cineva toate astea? Bănuiesc că nu! Bieţii oameni sunt manipulaţi. Câţiva dintre ei au primit uniforme noi, căşti albe de protecţie ce nu au văzut încă mina din interior şi multe-multe promisiuni! Păcat că blestemul aurului le-a întunecat judecata!