Avem un nuc mare şi frumos, chiar sub geam. Noaptea cade câte o nucă, spărgându-se cu un zgomot surd pe copertina garajului, semn că a sosit vremea recoltei. Numai că nucul e prea înalt iar crengile pline cu roade atârnă peste copertina cam subţire pentru a susţine greutatea unui culegător. Toate astea însă nu reprezintă niciun fel de piedică pentru bruneţii care vin dintr-o zonă separată cu reclame colorate de restul cartierului! Vin pe rând, înarmaţi cu bâte lungi, însoţiţi sau nu de câini  şi culeg fără nici cea mai mică problemă roadele din nucul nostru! Cei care au maşini sub copertină strigă la ei de la geam, dar culegătorii nu se sperie şi-şi văd de treabă! Tot de la geam, mai paşnică, le zic şi eu: „mai lăsaţi-ne şi nouă câteva”, la care unul mai pricăjit mă asigură că nu le iau decât de pe jos, dar dacă vreau, culeg ei tot nucul şi îmi dau şi mie din nuci! Apoi vine o femeie cu nişte copilaşi, de la ăl mai mic cu ţâţa-n gură până la cel care se poate urca pe copertină. Ce să le faci? E ziua Crucii, hai să fim şi noi mai milostivi, iar pentru cozonaci vom cumpăra nucă din piaţă!

Meditând asupra stării naţiunii, Vasile face o paralelă dintre nucul din curte şi Roşia Montană! Avem aurul (nucul), dar nu-l putem exploata (culege). Vin străinii şi se oferă să ne ajute: îşi împlu pungile şi ne promit şi nouă 25% din recoltă. Dacă se rupe copertina? Eh, victimă colaterală. Doar un mic tău cu cianură!Total inofensiv pentru mediu şi pentru sănătatea omului! Nu-i aşa?