Greu de spus dacă asistăm la un show bine regizat sau pur şi simplu suntem luaţi de proşti! Anunţat încă de ieri, într-un comunicat semnat de Cristian Albu, preşedintele Sindicatului Viitorul Mineritului de la Roşia Montană, protestul minerilor a fost reluat duminică de la ora 17. Într-o postare precedentă aţi putut vedea culoarul ce duce spre galeriile unde s-au blocat protestatarii care nu vor decât să muncească. Nu ştim cum se ajunge acolo, la un km sub pământ, filmările încep de la un culoar plin de apă şi noroi galben, stâlpii de susţinere par mai mult înspăimântători decât dătători de senzaţie de siguranţă. În galeria unde se opresc ortacii, în bezna brăzdată de lanternele prinse de căştile de protecţie, din loc în loc pe pereţi cresc ciuperci albe. Nu pare să fie foarte frig căci nu li se vede respiraţia, dar nici un loc de stat jos nu zăresc. De aici au lansat ortacii invitaţia către jurnalişti de a participa duminică la noul protest de încă două ore. Cei 33 de mineri îmbrăcaţi în binecunoscutele costume ale companiei Golden Corporation stau aliniaţi într-o galerie largă, ce pare alta decât culoarul strâmt din postarea de ieri. Curaţi, proaspăt bărbieriţi, că doar e duminică, ortacii îi aşteaptă pe reprezentanţii presei, îmbrăcaţi în pelerine albastru închis. Se aud paşi pe nişte trepte de lemn, după care spre satisfacţia generală apar jurnalistele.Încurajate de corul ortacilor acestea păşesc cu grijă şi totuşi câte una cu greu se poate desprinde din capcana noroiului în care li se înfundă cizmele de cauciuc. Cristian Albu, regizorul dă indicaţii: „B1 a terminat? Antena mai are? Am eu incă o intervenţie după care îi chem câte unul (arată cu capul spre ortaci) să vină să le transmită mesajul către cei din Piaţa Universităţii”.

Din tot discursul lui reiese că ortacii vor locuri de muncă şi toţi românii ar trebui să fie de acord cu asta, ca să nu fie nevoiţi să plece ortacii din ţară, lăsând zona depopulată. Ortacii întrebaţi de jurnaliste recită ca pe o lecţie bine învăţată aceleaşi fraze: a fost greu, în frig şi umezeală,  unii spun că au stat 5 zile 4 nopţi, alţii 6 zile şi 5 nopţi, „după câte au înţeles” în condiţii grele. Li s-au terminat bateriile din telefon, era întuneric, nu ştiau dacă e zi sau noapte, dar s-au îmbărbătat reciproc: „tu ai familie, ai copii, şi eu am” şi-au zis şi asta le-a dat puterea de a rezista.
Unul dintre ei, la cei 44 de ani ai lui avea o vechime de 22 de ani în minerit, un copil căsătorit şi un altul care îl aştepta plângând să iasă din „baie”. Un altul a spus că la Roşia Montană se face minerit de 2000 de ani şi nimeni nu a murit de cianură, de aceea ei protestează pentru locuri de muncă!

Au fost înregistrate interviurile, urmând să fie date pe post  în funcţie de spaţiu, pentru că singura transmisiune directă era pe You Tube din mină. Deşi au fost promise două ore, după 57 de minute transmisiunea a fost întreruptă, ultima imagine fiind cea cu ortacii stând în picioare lângă un perete abrupt din galeria întunecoasă.

Dacă au existat voci care susţineau că minerii nu ar fi stat 108 ore baricadaţi în mină, fiind prea curaţi şi fresh când au fost aduşi la suprafaţă de premierul Ponta, acum, văzând aceste transmisiuni directe am serioase dubii că ortacii au putut sta în picioare fie şi doar o zi în acele condiţii! Obişnuitul lor program de lucru presupune 6 ore de muncă în subteran, în condiţii grele. Iar acum a fost vorba de 108 ore! Cum şi-au putut păstra uniformele în stare impecabilă, cum de nu s-au murdărit nici pe faţă, nici pe mâini? Cum de erau bărbieriţi după cinci zile?

Sunt convinsă că ortacii au nevoie de locuri de muncă. Mineri au fost de când lumea, iar acum cer locuri de muncă. La ei nu funcţionează oare reconversia profesională? N-ar putea face altceva decât să muncească în acele condiţii grele în subteran?The show must go on!