Prima zi de Crăciun a fost o zi cu soare. Oraşul părea părăsit. Puţinele maşini parcate regulamentar nu au fost mişcate din loc până câtre seară. Nici ţipenie de om nu era pe stradă! Nici măcar observatorul de serviciu nu s-a arătat de după perdelele trase cu grijă pe geam. „Dă-te jos de acolo şi nu mai suna!” i-am strigat unui copil cocoţat pe balustradă, încercând la nimereală tastele de la interfon.”Nu vă deschide nimeni! Am pierdut cheia de la uşă!”, am plusat, văzând că se îngroaşă gluma. „Nu aveţi cheie la uşă?”, s-a mirat o fătucă, apoi la îndemnul ei toată trupa a bătut în retragere. Din mers s-a uitat înapoi şi a urat: „Sărbători fericite”, cu o doză de compasiune în glas. Nu aveţi cheie? a mai zis privind spre uşa de termopan! Au plecat spre următoarea scară, făcând inventarul în mers. „Tu cât ai făcut?”