A fost o vreme când nu prea se cânta cu vocea tare „Treceţi Batalioane române Carpaţii”, fiind de categoria „prohibited”, precum „Doina” lui Eminescu şi altele ce ar fi putut jigni sentimentele naţionalităţilor conlocuitoare. După ’90 „Treceţi batalioane” a devenit şlagăr, melodia e antrenantă, ţi se bagă în cap şi nu mai scapi de ea, recunoscând-o dintr-o mie, auzind doar frânturi din ea. Asta ca să ne înţelegem că nu am absolut nimic cu melodia! Şi nici cu textul n-aş avea, dacă s-ar cânta în altă parte, nu în Ardeal! Pentru că sună aiurea „să trecem Carpaţii, ne trebuie Ardealul”…păi sunteţi în Ardeal, oameni buni! Ori vreţi un Ardeal şi în Regat? Dincolo de Carpaţi…Adică unde? „Se vede foarte clar” (ca să folosim o expresie la modă), cel care a compus versurile se afla undeva la Buzău, Mărăşeşti, Piteşti sau Bumbeşti. Altfel nu avea de ce să zică Treceţi Carpaţii! Ardealul fiind dincoace de Carpaţi!

No, ăşe ca în Ardeal! Amu io zîc că ar trebui cătat un alt cântec, o altă muzichie! Că sunt destule, har Domnului! Ar trebui ceva milităros, cadenţat, dar fără răzbel! Mai…paşnic!

Să zicem:

sau

Până când să fim anacronici?