După o perioadă de relativă linişte când părea că Terra a devenit locul unde nu se întâmplă nimic, au apărut ştirile cu zeci şi sute de oameni care au pierit în apele mărilor intercontinentale. Oarecum obişnuiţi deja să nu empatizăm prea tare cu victimele de tot felul din lumea largă, poate că am fi clasat şi aceste întâmplări în categoria celor “ce e departe de noi, nu ne afectează!” Numai că în loc să dispară, ştirile s-au înmulţit! Vrând –nevrând Europa a început să vorbească despre refugiaţi, migranţi, emigranţi şi imigranţi, amestecând termenii neştiind exact ce se întâmplă. “E un subiect delicat. Aici nu vorbeşte nimeni cu noi despre aşa ceva. Şi în general toţi se feresc să aducă în discuţie subiectul, de teama unui proces în care foarte uşor ar putea fi învinuiţi de rasism sau xenofobie”, mi-a spus o mureşeancă, la întoarcerea sa în orăşelul de pe malul britanic al oceanului Atlantic. După cum e lesne de înţeles am întrebat-o despre refugiaţi.

Cu maşina prin Europa

Se pot considera norocoşi, povesteşte tânăra, sub rezerva anonimatului. Au pornit înaintea valului de imigranţi, cu o maşină puternică, de fabricaţie suedeză, dar totuşi maşină mică, vrând să-şi petreacă o lună de concediu în ţară. Dorul de casă i-a mânat destul de tare, dar distanţa de peste 2000 de km îi obliga să se oprească din loc în loc. “Am traversat o mare parte din Europa. Din Anglia prin Eurotunel, am trecut prin Franţa, Belgia, Germania, Austria, Ungaria şi în cele din urmă am ajuns în România. Nici în Frankfurt, nici la Viena, nici la Budapesta n-am văzut imigranţi”.

Blocaje peste blocaje în trafic

La întoarcere în schimb, nu a mai fost atât de simplu. “Dincolo de şoferii indisciplinaţi şi drumurile aşa cum sunt, după ce am trecut graniţa uşor-uşor se observa diferenţa, ne apropiam din ce în ce mai mult de ceea ce se numeşte normalitate…”, adaugă şoţul tinerei. Lung e drumul către casă, dar l-au şi parcurs mai anevoios.”A fost foarte obositor. Prin Ungaria am trecut fără probleme. De la graniţă cu Austria până la Viena au fost blocaje peste blocaje ! Nu am văzut imigranţi, probabil pentru că cei care au ajuns acolo nu s-au dus să viziteze Palatul Schonbrun şi nu au fost interesaţi nici de machetele de trenuleţe. A doua zi am pornit cu întârziere spre Germania. Drumurile –s foarte bune, şoferii respectă regulile de circulaţie, dar accidente se întâmplă şi aici. Au fost o grămadă de blocaje şi accidente în trafic, aşa că seara ne-a prins cu 200 km înaintea localităţii unde ne-am gândit să înnoptăm. Ne-am cazat la un hotel simpatic dintr-o localitate cam cât Luduşul de mare. Are o denumire kilometrică, nu asta contează. Nu am văzut nici picior de imigranţi. A treia zi am pornit din timp ca să ajungem la tunel, căci aveam biletele cumpărate online pentru traversare. Cam la 35 km de Eurotunel am zărit un imigrant, fugea spre tunel, apoi chiar în apropierea tunelului unde staţionau camioanele, Tirurile, stăteau vreo patru pe balustradă şi aşteptau”, povesteşte tânărul.

Englezii se întorc acasă

La Calais era soare, 32 de grade. Agitaţie, du-te vino, mulţi turişti şi englezii care se întorceau din vacanţă. A doua zi era 1 septembrie, prima zi de şcoală. Când e lume multă se aşteaptă la îmbarcare pe trenurile ce traversează tunelul, şi se întâmplă să aibă întârziere. “Am aşteptat două ore, iar când ne-au dat drumul la îmbarcare aveam deja 60 de minute întârziere! Imigranţi n-am văzut, probabil dormeau ascunşi undeva prin zonă! Traversarea durează vreo 35 de minute, când am ajuns dincolo, în Anglia ploua şi nu erau decât 18 grade!”, menţionează tânărul.

Tunelul nu e portiţă de scăpare

Trenurile ce traversează Eurotunelul sunt de mai multe feluri: de persoane, ca orice tren normal şi de marfă, separat pentru maşina mică, dube şi camioane. “Maşina noastră a fost ultima care s-a îmbarcat. Noi aveam deja 2 ore întârziere, iar după aceea au mai acumulat 3 ore! După ce am trecut noi, au închis tunelul, în noaptea de marţi. Două trenuri s-au întors în Franţa, două au trecut cumva cu 4 ore întârziere! Trenul s-a oprit în tunel. Călătorii au fost rugaţi să stea în linişte ca să se audă dacă se caţără cumva imigranţii pe acoperiş!”, continuă tânărul. Potrivit folclorului urban imigranţii iau cu asalt tunelul, se caţără pe trenuri, încearcă să treacă pe jos ceea ce e curată sinucidere, locul fiind strâns, trenurile circulă cu viteză….La sfârşitul lui iulie, anul acesta, a pierit cel de –al zecelea imigrant dintre cei care au murit în decurs de două luni încercând să pătrundă în tunel.

Ciudată senzaţie trebuie să ai ştiind că eşti într-o maşină, maşina e într-un vagon de tren, trenul e în tunel şi tunelul e sub apa din Canalul Mânecii! “E ca orice tren obişnuit. Te simţi ca în orice tunel. Nu te gândeşti la nimic decât să ajungi dincolo cu bine.Oricum în mai puţin de o oră eşti dincolo în condiţiţii normale, spun tinerii.”

Recapitulăm evenimentele

De la începutul anului presa străină relatează despre evenimente peste care trecem cu uşurinţă. Presa locală abia atinge subiectul, ca de obicei România se consideră intangibilă. Dar evenimentele nu prevestesc nimic bun. În aprilie se îneacă 1200 de imigranţi în apele teritoriale ale Libiei, căzând victimă traficanţilor de oameni. Un mare număr de imigranţi încearcă prin Grecia să pătrundă în Europa, refugiaţii sirieni traversează Turcia. Ungaria îşi închide frontiera cu Serbia în iunie, apoi ca în socialism, înainte de termen construieşte “ruşinea Europei”, un gard de sârmă ghimpată sub care trec imigranţii ţinând o pătură întinsă ca să nu se agaţe cei care se strecoară sub el! Comisia Europeană aprobă ajutoare de 2,4 miliarde de euro ţărilor afectate de valul de imigranţi. Frontex anunţă că în Italia au ajuns de trei ori mai mulţi imigranţi decât anul trecut în primele şapte luni. Din Grecia sosesc de două ori mai mulţi imigranţi. Germania, destinaţia imigranţilor se aşteaptă la 4 ori mai multe cereri de azil decât în 2014. Macedonia închide graniţa cu Grecia după ce primeşte un val de imigranţi. Au loc confruntări între poliţie şi militanţi de extremă dreapta în estul Germaniei.

Cadavre, proteste, legi încălcate

Cea mai şocantă ştire de la sfârşitul lunii august vine din Austria: un camion frigorific abandonat pe banda de urgenţă a autostrăzii este plin de cadavre! 71 de imigranţi, printre care şi doi copii au murit asfixiaţi în camionul abandonat, potrivit primelor 16 necropsii efectuate în Austria. Cu o zi în urmă alte 52 de cadavre erau descoperite în cala unei ambarcaţiuni în largul mării Libiei. Cadavrul unui copil de trei ani adus pe malul turcesc înmoaie inimile împietrite de nepăsare şi apar îndemnuri spre acceptarea refugiaţilor. Gara Keleti din Budapesta asediată de imigranţi, a fost deschisă după două zile de chaos şi proteste. Viktor Orban încearcă să respecte legile ca apărător al graniţei Schengen, dar sute de imigranţi se urcă pe trenul către frontiera austriacă. “No camp” strigă refugiaţii când trenul este oprit în afara Budapestei pentru a înregistra refugiaţii. Angela Merkel şi Francois Hollande se gândesc la un sistem de cote obligatorii pentru repartizarea imigranţilor între statele membre ale Uniuniii. Sute de imigranţi sunt îmbarcaţi în autobuze şi duşi câtre graniţa cu Austria. Câteva zeci de persoane pornesc pe jos pe banda de urgenţă a autostrăzii. Peste tot unde trec rămân mormane de haine, pantofi, pături, peturi, fructe, alimente, cărucioare de copii abandonate spre nemulţumirea localnicilor care se plâng că mulţi dintre ei care trăiesc la limita sărăciei ar fi primit cu drag acele obiecte! Pe când unii protestează împotriva primirii refugiaţilor, voluntarii le duc alimente, dulciuri, haine celor din gara Keleti.

Arma psihologică împotriva Italiei

Turcia şi Statele Unite, potrivit unor surse, se pregătesc să atace Statul Islamic. Militanţii ISIS din Siria au ameninţat încă din februarie că vor trimite 500.000 de imigranţi în Europa dacă vor fi atacaţi. Nu au trecut decât 6 luni şi Europa se confruntă cu un val de imigranţi neobişnuit, care vor să ajungă în Germania chiar cu preţul vieţii. Conversaţiile între teroriştii Statului Islamic, interceptate şi publicate de cotidianul Il Messagero, citat de Daily Mail vorbesc despre chaosul ce vor crea în Mediterana, că vor recurge la imigranţi împotriva Italiei, dacă aceasta va interveni în Libia. Şi că printre imigranţi vor fi şi terorişti. Urmărind imaginile, putem constata că majoritatea lor sunt bărbaţi tineri, bine îmbrăcaţi, neobişnuit de curaţi după ce trec pe sub garduri, aleargă pe câmp, merg pe jos. Au telefoane mobile prin care ţin legătura. Circulă în grupuri organizate. Familii cu copii, chiar şi mici, doar de câteva luni, femei şi copii dintre care unii refuză să primească dulciuri. Nu vor să fie înregistraţi, nu vor în tabără de refugiaţi, se grăbesc spre Germania “că acolo e cald”.

Sirian de 13 ani, de pe Facebook

Excepţia întăreşte regula. Interviul distribuit de 20.000 de ori şi vizualizat de peste 1 milion de ori, pe pagina de socializare, despre un băiat sirian de 13 ani alături de sora lui, explică plângând în faţa gării din Budapesta că vor să ajungă înapoi în Siria.

„Vă rog, ajutaţi-i pe sirieni. Sirienii au nevoie de ajutor, opriţi războiul. Nu vrem să rămânem în Europa, doar să se oprească războiul. Poliţia din Serbia, din Ungaria, din Macedonia, din Grecia nu ne vrea. Sirienii au nevoie de ajutor acum! Doar opriţi războiul în Siria şi nu vom mai veni în Europa! Opriţi războiul”, spune băiatul, cu ochii plini de lacrimi.

Trei sirieni prinşi la graniţa cu Ungaria

În timp ce tot mai multe ştiri vorbesc de sute de mii de imigranţi ce vin din Siria, prin Turcia, Serbia, Ungaria, Austria vrând să ajungă în Germania, unii deplâng soarta României unde nu vin nici măcar refugiaţii! Ştirea că au fost prinşi trei sirieni la graniţa noastră cu Ungaria parcă ar da de înţeles că suntem în Europa!Trei sirieni, care lucrau ca marinari angajaţi pe o navă din Constanţa, au fost prinşi de poliţiştii de frontieră bihoreni, când intenţionau să treacă ilegal în Ungaria. “În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că sunt cetăţeni sirieni, de 23 şi respectiv 27 de ani, care (…) s-au deplasat spre zona de vest a ţării cu intenţia de a ajunge în Germania. “Poliţiştii de frontieră au întocmit persoanelor în cauză acte de urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat, urmând că la finalizarea cercetărilor să fie luate măsurile legale care se impun”, se mai arată în comunicatul transmis de ITPF Oradea.

Orban vrea să arunce armata în conflict

Criticat pentru gardul ridicat la graniţa cu sârbii, apoi pentru conflictul din Gara Keleti din Budapesta, premierul ungar, Viktor Orban, a afirmat sâmbătă, 5 septembrie, că Ungaria va lua măsuri ferme. Promite schimbări. Ungaria va desfăşura forţe de poliţie de-a lungul frontierei sale sudice după 15 septembrie, pentru a stăvili afluxul de imigranţi, şi va trimite şi armata dacă parlamentul aprobă o propunere guvernamentală, relatează agenţia Reuters.”Vor veni mari schimbări după 15 septembrie şi vom pune graniţele sub control pas cu pas”, a declarat Orban într-o conferinţă de presă. ”Vom trimite poliţia, apoi, dacă vom obţine aprobarea parlamentului, vom desfăşura armata”, a adăugat premierul ungar. “’Nu sunt 150.000 (de imigranţi sosiţi) pe care unii vor să-i împartă pe cote, nu sunt500.000, număr pe care l-am auzit la Bruxelles, ci milioane, apoi zeci de milioane, deoarece afluxul de imigranţi este fără sfârşit”, a afirmat Orban, citat de Agerpres.

Românii pe post de cărăuşi spre vest

 Pentru că mereu se găsesc oameni care să tragă foloase din nenoricirea altora, zilnic apar ştiri despre cetăţeni români reţinuţi de autorităţi pentru că lucrează pe post de călăuze pentru imigranţi. Traficanţii de persoane pretind sume mari de la refugiaţii care îşi riscă viaţa numai să ajungă la destinaţia visată, neştiind că vor fi abandonaţi pe drum. Potrivit MAE (Ministerul Afacerilor Externe) din data de 26 august, în Ungaria au fost reţinuţi 27 de cetăţeni români pentru trafic de persoane. România nefiind pe culoarul Balcanilor de vest, printre statele prin care imigranţii încearcă să ajungă în vest, şi nici economic nu este tentaţia refugiaţilor, aceştia nu rămân pe teritoriul ţării noastre. Cu toate acestea, potrivit unui plan întocmit de liderii Europei în vederea distribuirii a 160.000 de refugiaţi pe continent, România ar trebui să primească 6.937 de refugiaţi, conform cotei sale de 3,7%, scrie site-ul tabloidului britanic Daily Mail, invocând un document “divulgat” în presă. Un oficial român afirmă că „Puțin peste 1.700 de refugiați vor ajunge în România în noiembrie”, sirianul Omar Hayssam însă avertizează că „Vor fi 3.000 pe zi”. Fostul preşedinte Traian Băsescu în schimb a afirmat într-o emisiune televizată că România ar trebui să refuze migranţii, “nu este problema noastr㔺i că ştie „ce frumos este să mintă UE” atunci când spune că aceştia vor fi cazaţi doar doi ani, adăugând că Europa primeşte acum „lecţia propriei nesăbuniţe”. Şi a adăugat: “În momentul în care i-ai acceptat pe teritoriul tău trebuie să le asiguri educaţie, învăţarea limbii române, sănătate, păstrarea culturii şi a obiceiurilor. (…) Iar chestiunea că vor fi cazaţi în România doar 2 ani trebuie să o uitaţi. Eu ştiu ce frumos e să mintă UE. Vor atrage familiile lor numeroase din ţările în care se află”, a comentat fostul şef al statului citat de Mediafax.

Studiu Foreign Policy In Focus

Potrivit unui studiu publicat în mai 2015 între 2007 şi 2011, un număr mare de imigranţi din Orientul Mijlociu traversau Turcia spre Grecia, iar după ce autorităţile au luat măsuri de siguranţă, anul următor , numărul imigranţilor ajunşi în Grecia pe rute terestre a scăzut cu 95%. După acea, în 2014, Grecia a suplimentat cu 26 numărul vaselor de patrulare pe apele teritoriale încercând să oprească imigranţii. Anul acesta, Bulgaria decide să întărească controlul la graniţe şi după modelul unguresc, vrea să construiască un gard de aproximativ 160 de km, la graniţa comună cu Turcia, pentru a stopa afluxul de migranţi, în majoritate de origine siriană, potrivit adevarul.ro

În încheiere, tot o mureşeancă

O postare pe Facebook a tinerei Raluca Mureşan, fondator Trip to Romania , este o relatare de la faţa locului, din Gara Keleti din Budapesta. “Am venit la Budapesta pentru meci şi nu aveam de gând să trec pe la gara Keleti, însă atunci când am auzit câtă dovadă de omenie dau ungurii, ajutând cum pot refugiații, n-am stat pe gânduri şi am venit şi eu (noi) să ajutăm. Am cumpărat dulciuri pentru copii.

Dincolo de părerea fiecăruia despre acest fenomen, v-aţi gândit oare ce mănâncă oamenii aceștia? Copiii? Cu ce se îmbracă? Cu ce se spală? Acestea au fost întrebările pe care i le-am pus prietenei mele cu care m-am văzut ieri (4 septembrie) şi răspunsul a fost: „Este incredibil cât de mulți oameni ajută, cum merg la gară şi duc dulciuri copiilor şi multe altele.” Prosoape, săpunuri, periuțe de dinţi, haine, alimente, fructe, dulciuri, pături, jucării. Fiecare aduce câte ceva. Omenie şi solidaritate, atât pot spune.” A scris tânăra şi a adăugat şi o rugăminte adresată celor care ar fi comentat. “Rugăminte: dacă te gândeşti să comentezi negativ sau ofensator faţă de niște oameni care dorm noaptea sub cerul liber, te rog să te oprești. Acest video este postat pentru a arată ca se întâmpla si lucruri care nu sunt arătate de media (sau cel puţin eu nu le-am văzut) a postat pe pagina de socializare cunoscuta mureşeancă, Raluca Mureşan.

În loc de concluzie

Ce înseamnă să fii nevoit să-ţi părăseşti locuinţa, patria nu ştie decât cel care a fost în situaţie asemănătoare măcar. Când îţi salvezi viaţa te îmbraci cu ce ai mai bun, iei bani la tine şi fugi! Cât de disperaţi trebuie să fie după 5 ani de război în care bogata lor ţară a ajuns ruină, încât preferă să moară decât să meargă într-o tabără de unde ar putea să fie trimişi înapoi, nu ştie decât cel care a fost într-o asemenea situaţie. Că printre ei pot fi şi fanatici care vor să pună în aplicare proiectul de 14 pagini găsit la o percheziţie în 2002, la Lugano, în vila bancherului Yussuf Nada, de origine egiptean, nu-i exclus. Proiectul pe 100 de ani nu-şi propune decât implementarea islamismului radical în întreaga  lume! Cum am mai scris într-un articol precedent, gardul nu rezolvă problema! Problema e mult mai adâncă şi cere prea multe victime colaterale!

Erika MĂRGINEAN