Pe strada Horea, fosta Şcolii, la fosta Şcoală Generală nr. 4 , apoi Gimnaziul Europa, acum clădire vândută nu se ştie cui, a fost dezvelită vineri, 9 octombrie, de Ziua Comemorării Victimelor Holocaustului o placă de marmoră cu numele celor 341 de elevi deportaţi în primăvara lui 1944. Holo (total) kaustos(ars) în limba greacă, chiar şi aşa tradus e un cuvânt greu de digerat, când te gândeşti că e vorba de oamni, de copii.

Am văzut turişti evrei care au venit la eveniment, cu lacrimi în ochi căutau numele copiiilor de odinioară pe placa proaspăt amplasată pe clădire, ca să ştie trecătorii, străini sau localnici, că acolo a fost odată o şcoală şi au fost 341 de copii şi profesorii lor care într-o zi s-au dus la şcoală şi nu s-au mai întors niciodată!

Empatică fiind, cu greu mi-am oprit lacrimile văzând una dintre surorile gemene care şi-au pierdut rudele şi întâlnindu-l pe supravieţuitorul de la Buchenwald, vechi tîrgumureşean, încercau să afle câte ceva de la el. L-au văzut pe X, îl cunoştea pe Z? Uite -l pe domnul cu şapca albastră el este fiul lui …Şi îşi agaţă cu disperare  privirea de nonagenarul din faţa ei, vrând parcă să vadă cu ochii lui, să aducă trecutul înapoi, cu rudele lor dispărute în carne şi oase, fericite şi nevătămate!

Nu am înţeles numele lor…nu cunosc idiş, dar am simţit tristeţea, disperarea , speranţa şi dorinţa de a opri clipa măcar ,dacă timpul nu se mai întoarce înapoi!