Curioşi de noua „locaţie” a magazinului mutat recent în locul unui alt supermarket, ne-am dus să luăm la verificat în mare viteză rafturile pline cu binecunoscutele mărfuri, constatând că preţurile sunt cam aceleaşi, că oferta e parcă mai bogată şi mai diversificată decât era de obicei. Aşa am ajuns la raionul de bere, nicio schimbare, diferenţa de câţiva bănuţi faţă de celelalte magazine a rămas la fel. Ceva mai încolo depozitate pe jos, un „deluţ” de bere la sticlă, „adevărata bere Ciuc” la preţ acceptabil. Luăm o sticlă, pe lângă celelalte cumpărături şi ne prezentăm la casă. Angajata amabilă, bilingvă, după ce tastează berea, ne întreabă dacă avem sticlă de schimb. A urmat un stop cadru: o imagine mască fără sonor destul de elocventă totuşi, căci vânzătoarea a încercat cu o altă metodă să ne trezească din starea de coma indusă: dacă nu aveţi sticlă, lăsaţi un leu garanţie pentru sticlă?

Ce să faci cu sticla? Ne-am panicat la gândul că avem deja un depozit de borcane goale şi mai deschidem acum unul şi de sticle? Am renunţat la adevărata bere Ciuc, revenind la sortimentul verificat, dar asta nu m-a împiedicat să pun câteva întrebări…retorice, desigur.

Dacă berea se vinde cu sticlă la schimb sau cu 1 leu garanţie/sticlă, de ce nu ne avertizează din timp? Asta e noua metodă de fidelizare a la Ciuc?