12540600_1128989367113505_6015661851307088183_n.jpgRedactorul şef urcă tiptil scările dinspre curte, se opreşte pentru o fracţiune de secundă în prag, apoi intră măsurând cu paşi apăsaţi sala, până la scaunul său directorial. Pune agenda pe birou, aparatul foto şi reportofonul, apoi reia măsurătorile în sens invers, de astă dată doar până la intrarea dinspre coridor. În majestuoasa sa înaintare mai pune câte o întrebare, în funcţie de limita stresului ce pune stăpânire pe el, concomitent cu trecerea timpului: „Unde sunt redactorii?”, dacă sala e mai goală, sau „Ţie ce-ţi iese , Aline?”, dacă are din ce alege. Apoi dispare pentru câteva minute pentru a reveni gata de luptă.

Descarcă pozele, tastează declaraţiile de pe reportofon şi peste douăzeci de minute anunţă câte semne a scris. Dacă ne întreabă „aveţi material de prima pagină? ” e semn că avem deja capul de ziar! Se uită peste un email, râde înfundat până se face roşu ca racul, îmi face semn să merg la el, îmi arată printre sughiţuri pagina: „Ia vedeţi,…hi-hi-mi-au trimis invitaţie swingerii ăştia, ce ziceţi, să mă duc? Iese un material fain de prima pagină?” Nu mă obosesc să-i răspund, ştiu din experienţă, indiferent ce părere ar avea omul, el face exact ce-l taie capul!

Cu gândul la noul articol bombă, desface tacticos o banană şi muşcă din ea cu atâta eleganţă, aproape ceremonios, de parcă ar fi invitatul special la un club select! La fel de tipicar dă gata şi covrigul adus de Arina, neuitând între timp s-o muştruluiască: ” Unde ţi-a fost gândul, ai uitat de suc”. Arina cere să i se repete întrebarea, apoi răspunde: „Ştiam că mai am de luat ceva, dar nu mai ştiam ce! No, lasă că bei şi tu acum de la „fântână”.

Apropo fântână! Un subiect palpitant din viaţa redacţiei. Fântâna de fapt e un aparat simpatic ce încălzeşte şi răceşte apa instantaneu, cu condiţia să avem rezerva, acel butoiaş de plastic ce cântăreşte vreo 20 de kile şi creează vii dispute între colegi. Odată că e al naibii de greu de cărat din stradă până în redacţie şi apoi dacă lipseşte cu desăvârşire, furnizorul trecând doar lunea pe la noi! Cel mai norocos e Alin, pe el cade măgăreaţa mai mereu când e vorba de cărat ceva, fie bidoane, fie reviste. Bombăne şi el, dar nu ţine măcar disertaţie pe subiectul egalităţii între sexe, precum, făcea Lori, fotograful nostru de pe timpuri, care îşi duce acum traiul  undeva prin Suedia!

Dar să revenim în redacţie, unde Alex trece cu catastiful pe la fiecare şi notează care cât a prestat din norma zilei. „Ce tot scrii acolo, Arina? De trei ore? Scrii subiectul, două declaraţii, pac-pac şi e gata! Ai văzut, am scris 3000 de semne…notezi momentul care când a zis ceva important, ş-apoi tastezi, nu redai toate bălăriile ce-a zis omul, de câte ori să vă spun?”, termină el de zis, tocmai pe când  Arina îşi scoate capul dintre căşti, urmând să-l întrebe „ce-ai zis?”

Trece apoi la Oana. „Cu cine ai făcut interviu Oana?”, o interpelează pe bruneta cu căştile albe. Oana se apucă şi răsfoieşte de zor agenda, am vorbit cuuuuu…şi cu, stai că-mi scapă numele”….”Ah, da! Aşa-i, aprobă cu un zâmbet cuceritor.

„Mihai? Câte materiale ţi-au ieşit?” îl întreabă apoi pe stăpânul colţului de sport. Cuprins de gânduri sumbre (ia bătaie echipa favorită?), aşezat sub ceasul de perete agăţat sub şirul de fanioane, Mihai răspunde: „Le-am  pus în folder deja, şi poze şi ştiri”.

Intervin şi eu: „Mută-le în 115, le-ai pus în folderul de ieri!”, că doar nu ştie nimeni ca editorul!

Alin tocmai terminase de vorbit la telefon, semn că va mai avea un material cu J”ai Bistrot, spre disperarea lui Alex. „Va trebui să merg să văd şi eu care -i treaba cu oamenii ăştia faini din grădina faină de după poarta portocalie „, bombăne el , trecând la locul său.

Alin între timp formează un alt număr: „Domnule primar, Alin vă deranjează, nu ne spuneţi două- trei cuvinte, ca să zic aşa, despre cum a fost…da! da! Vă mulţumesc tare-tare mult, da! Numai bine”, închide el mulţumit apoi vine la Alex, se apleacă spre monitorul lui şi zice: „Am vorbit cu primarul, stii?”

(publicat pe blogul Zi de Zi-dispărut de atunci de pe net)