Se spune că omul care a tras adânc în piept fumul locomotivelor cu aburi, nu va mai putea trăi fără glasul roţilor de tren. La fel se întâmplă probabil şi cu militarii care au executat odată un ordin, mereu vor aştepta altele. Militarii, aceşti oameni foarte bine antrenaţi şi pregătiţi fizic, mental, dar şi psihologic au ascultat ordinul şi cei mai buni dintre ei au plecat să “menţină pacea” în teatrele de război.

Marţi seara, (12 mai 2009) ministrul apărării, Mihai Stănişoară a anunţat că până la sfîrşitul lui iulie trupele româneşti se vor retrage din Irak. Gurile rele zic că nu e vorba de retragere aşa cum au hotârât să facă statele mai mari, ci de terminarea misiunii. Ministrul în schimb susţine că e vorba de retragerea potrivit calendarului stabilit prin Memorandumul încheiat cu statul irakian.

Cel puţin aşa a declarat ministrul apărării după întâlnirea cu omologul său italian, Ignazio La Russa. Şi a mai adăugat că nu va mai activa posibilitatea teoretică a prelungirii Memorandumului încheiat în decembrie. Vom trăi şi vom vedea dacă nu a fost o declaraţie doar ca să ne îmbătăm cu apă rece!

Multe păreri pro şi contra, multe speculaţii. Ce fac soldaţii noştri în Irak şi în Afganistan? Patrulează, încearcă să asigure liniştea într-o provincie cât Dobrogea, de pildă în provincia Zabul din Afganistan. Cam asta fac şi în Fallujah sau Bagdad, în Irak. Militarii noştri sunt într-o zonă periculoasă. În nord sunt armatele franceze, germane, care sunt mai puternice poate decât ale noastre. În Kandahar bulgarii de pildă păzesc o tabără americană, pe dinăuntru, se plimbă cu maşina blindată,  cu tab-uri. Ai noştri au misiuni de război. Încearcă să aresteze talibanii sau să-i lichideze.

Orice militar se antrenează toată viaţa pentru război, ei în subconştient îşi doresc războiul. Măsurarea puterilor. Ei ştiu că atunci când te duci în luptă ori te întorci, ori nu te mai întorci. Deschizi focul ca să rămâi tu în viaţă. Şi ei recunosc că sunt momente când li se face frică, sau le tremură genunchii, pentru că teoria ca în toate cele şi aici e torie, în schimb practica pe front chiar poate să te omoare!

Într-o emisiune televizată ministrul Stănişoară a fost de părere că nu înzestrarea armatei rezolvă totul, ci profesionalismul, condiţiile de misiune de luptă şi şansa de a scăpa doar cu o fractură deschisă la picior atunci când camarazii tăi îşi pierd viaţa! Şi trebuie să fii unul norocos să scapi tefer dintr-un tab de pe vremea lui Pasvante Chioru, dacă şi mai noul Piranha te poate expedia pe lumea cealaltă. Când vesta antiglonţ pătrată mai mult te jenează, decât te apără, iar picioarele ţi se coc în bocancii de piele la 50-60 de grade vara, e bine să ai şansa de a te întoarce printre cei care te aşteaptă acasă!

Se întorc batalioanele!

Erika MĂRGINEAN erika@ziaruldemures.ro