Poveștile încep cu ”A fost odată” sau ”în anul de grație”; alegeți-vă formularea care vă place mai mult și așezați-vă comod. Începem!
Mai întâi a fost noaptea dintre ani, în care am filmat cu mare entuziasm bătălia artificiilor, miile de steluțe multicolore, inhalând din belșug mirosul de praf de pușcă și sperând că nu-mi voi pierde auzul din cauza bubuiturilor. Abia a doua zi am aflat că n-am atins ceva buton corect și nu s-a păstrat nimic din toată filmarea!
Dacă am început anul cu stângul, restul a venit de la sine. Virusul, știrile care se lovesc cap în cap, declarațiile triumviratului, cu mască, fără mască, lipiți la același microfon sau desfășurați pe toată scena și încercând cu disperare să-și țină măștile pe nas!
De parcă nu am fi fost destul de speriați în fața necunoscutului, de știrile apocaliptice, au scos armata pe străzi, jandarmeria și poliția sub toate denumirile…adică s-a decretat starea de urgență.
Fără să răscolim episoadele dureroase, trecem peste spaime și sărim direct la starea de alertă care ține deja de …cinci luni aproape!
Timpul trece cu viteza …5G și azi-mâine voi putea relua filmarea ratată anul trecut! Dar să nu mai lungesc vorba…
S-a întâmplat să-l ascult din nou pe cellistul meu preferat și dacă tot l-am ascultat, mi-am exprimat și părerea ca orice fan care se respectă. Spre mirarea mea, am început să primesc cuvinte de mulțumire pentru susținerea și aprecierile făcute.
Fiind perioada stării de alertă, spectacolul ”Alone, Togheter” susținut de Hauser în Dubrovnik, la Krka National Park din Croația se desfășura fără spectatori, după cum bine sugerează și titlul. Celor care l-au ascultat interpretând fragmente din toate genurile de muzică, de la clasică la rock, nu trebuie să vă explic despre ce vorbesc. Filmările realizate cu profesionalism, locurile de o frumusețe rară, sunetul, nu în ultimul rând talentul artistului sunt de neuitat.
Și aici intervine pleiada falșilor Hauser. Recunosc că sunt cel puțin verișoara lui Sherlock Holmes! Adică îmi place să detectez mincinoșii…
Așa se face că rând pe rând am demascat vreo zece dintre cei care m-au abordat, cu mesaje, care mai de care mai inspirate sau mai puțin reușite.
La un moment dat erau 53 de …hauseri, dar sunt și mai mulți, apar ca ciupercile după ploaie! Nu vă spun întrebarea cheie cu care i-am prins în primele cinci minute, dar m-aș putea mândri cu performanța de a-i fi scos din papuci pe câțiva dintre ei, care s-au dat repede bătuți și s-au și supărat pe mine.
Regretabil este că au fost persoane care au căzut în capcana falșilor violonceliști! (Naivitatea se plătește!) Falșii Hauseri ofereau un bilet de 300 de dolari (!) pentru un ”meet and greet” concert. Atât de disperat era unul dintre ei ca să-mi vândă biletul ”last minute”, încât ar fi lăsat din preț, m-ar fi împrumutat chiar!
Bineînțeles că am pus FAKE pe toate conturile false încercând să-l anunț pe adevăratul Hauser și pe fanii săi…
Azi am avut surpriza să apară adevăratul Hauser cu o înregistrare în care își anunță fanii despre falșii hauseri, semn că mesajul meu a ajuns la el!
Așa cum spuneam: vouloir c` est pouvoir!
Bravo, Erika!
Mie îmi place doar să îl ascult. Foarte talentat! Dar nu mă uit la „interpretare” că stric tot. 🙄
La interpretare, Potecuță? Nu știu la ce te referi. Hauser e un copil mare (îl citesc cu ușurință, e Gemeni, ca mine). Îi place natura, cântă desculț, reușind să atragă publicul reticent față de muzică clasică, interpretează cu talent orice gen de muzică! AC/DC sau Metallica, muzică din filme…”Game of Thrones” îmi place tare mult, deși habar n-am nici de carte, nici de fim!
Cum am zis, e un talentat. Ascult cu drag, dar cu ochii închişi. E un pitic pe creierul meu. Dacă mă uit la mimica lui, se duce tot farmecul. Nu pot. Mi se pare mult prea exagerat.
De gustibus…
Exact! 😉