adyendre.jpgAnul acesta se împlinesc 140 de ani de la nașterea poetului  maghiar Ady Endre, unul dintre cei mai de seamă lirici moderni ai lumii.  Născut într-o căsuță ce aducea mai degrabă a colibă, într-un sat din județul Sălaj, într-o familie cu patruzeci de pogoane de pământ și cu șapte pruni pe blazon, Ady se considera ”un nobil opincar”, nepot al  lui ”Georgius Dosa Siculus  de Makkfalva in Sede Maros Existende”.

La insistențele tatălui, care îl voia funcționar public, Ady s-a înscris la facultatea de drept din Debrețin. La 22 de ani a publicat primul său volum de versuri.  A trecut  apoi la redacția ziarului ”Libertatea” din Oradea, orașul în care i- a fost prezentată singura sa piesă de teatru și unde o va cunoaște pe frumoasa pe care o va urma la Paris,  fără să-și  ia licența în drept.

Dezgustat de realitățile sociale și politice ale Ungariei,  Ady a scris poezii revoluționare, aleargând ”îniantea lui Mîine”, dar însetat de iubire a compus și  poezii de dragoste de o rară frumusețe, dedicate Ledei.

Leda=Adel tânăra, frumoasă și inteligentă pe care a cunoscut-o la Oradea avea să-i fie muza,  căreia i-a dedicat ciclul ”Statuia de aur a Ledei” .

”Vai nu. Nu veni! Tremur, mi-e frică!” spune deși abia așteaptă s-o vadă .

”Te părăsesc , pentru că te iubesc prea mult”, exprimă teama de a mai suferi de dragostea ce a însemnat mereu un chin.

”Femeia mea, ce bine-i când te supăr:

Îmi cer iertare, mă umilesc, plâng.

Te aștept, te doresc,

Femeia mea, ce bine-i când sunt rău:

În inima-mi  te ucid de sute, de sute de ori

Te alung, te urăsc.

Femeia mea, așa-i că fi-va astfel?

Marea noastră luptă va fi veșnică.

Și veșnică ne va fi nunta”.

Măcinat de boală, Ady Endre s-a stins la doar 42 de ani.

Cititorii de limba română pot face cunoștință cu o parte din opera lui Ady Endre,  într-o excelentă traducere realizată de poetul Eugen Jebeleanu.  Cei care au citit poeziile lui Ady în varianta originală, nu au cum să nu aprecieze cu câtă fidelitate a reușit  Eugen Jebeleanu să transpună versurile lui Ady în limba română.

”Sunt a lui Gog și-a lui Magog odraslă,

În van izbesc cu pumnii –n porți , în zid,

Și, totuși, vă întreb: să plâng aicea,

La poale de Carpați, e-ngăduit?”

 

EM

(publicat pe siteul Corbii Albi 20 iul. 2017)

Ady Endre Poeme, Editura Kriterion 1977