Etichete

, , ,


BagauAB_(31).jpgE dimineață cu soare blând. Dincolo de șosea, deasupra caselor se înalță un deal cât un munte. E Gorgana. Copiii de prin vecini culeg frăguțe, ca să mai fac din ele o spumă de aia gustoasă și roză. Din zece albușuri de ouă bătute bine cu zahăr  cât cuprinde. Aici nu se dă zahărul pe cartelă. Oamenii care lucrează la ”colectiv” își primesc rația din recoltă cu sacul! Nevasta lui Ja Ironim îmi aduce zece ouă și se uită rând pe rând la fiecare ou pe care-l sparg, numai că nu icnește de durere văzându-mă că n-am de gând să mă opresc.

Flash

Ieri am făcut morcovi răzuiți mărunt cu lămâie și un pic de zahăr. În altă zi m-am prezentat în fața comisiei cu ”mere în capot”: succes garantat. Din comisia de examinare mai făcea parte  Țonoaia – un fel de bunică iubitoare, pe care am și angajat-o să-mi fie bunică, eu neavând un asemenea lux de când aveam vreo trei ani. La ea în curte am văzut pentru prima și ultima oară, de aproape, o vacă neagră! Bivoliță, m-au corectat ei cu îndulgență. Domnișoara de la oraș, bine că fumează, nu bea , nu știe de astea cu animalele din ogradă, dar ” se prișepe la tăte helea!” Vorba asta o mai repet de atunci, de fiecare dată când simt că mi se clatină încrederea de sine …

Flash!

Merg în grădină să particip și eu la ”căpălit”  de ceapă verde. Frunzele verzi se înalță drepte și trebuie rărite, scoase buruienile? N-am prea înțeles, dar lucrez de zor. Nu mi se pare mare brânză, până la proba contrarie. Tot mai multe cepe cedează și mi se predau, capitulând fără condiții. Încerc să le îndrept, dar nu m-ascultă. Avem deja recoltă pe o săptămână,  îmi pare rău, mă opresc necăjită, dar în loc să mă certe, Tata Ion mă liniștește: ”lasă că-s bune la masă!”

Flash…

Zilnic am ceva de învățat. De la Tișa Raveca, de pildă. Ea locuiește dincolo de șoseaua pe care o traversez cu grijă, neavând loc marcat pentru asta și din an în Paști mai trece câte o mașină…Într-o seară vine în mare viteză , mă trage deoparte și mă-ntreabă pe un ton conspirativ: ”Fași fâsaică? Fași?”

Până aici mi-a fost cu tăte helea, că habar nu aveam ce mă-ntreabă. Păiii…Ca să mă scot cumva , zic: nu știu, că n-am! Mă gândeam, dacă e ceva ce se face, probabil se face din ceva, cu ceva…”Las’ că ți-oi adușe io”, se uită prin jur și din ușă mai adaugă: ”ți-o las pe plită dimineața”. A doua zi dimineața pe plită, pe două pagini mari din ”Scânteia”  am găsit un ”boghi” de…fasole verde! Deci asta trebuie să fie fâsaica!

Flash

Am făcut o supă de fasole verde după toată știința mea de mare bucătar! Tata Ion a mai cerut o porție și a mâncat-o cu poftă. Eu cu gândul la pachetul de țigări pe care mi l-a adus venind de la lucru – fără să-l fi rugat, dar și-a dat seama că nu mai aveam, abia așteptam să ies la o cafea. Mă miram în sinea mea, uite ce mă pricep!  Apoi gust și eu supa: parcă aș fi gătit pentru bolnavi, era complet nesărată!

Flash

Seara se adună băieții pe malul șanțului, pe iarba verde și povestesc. Cerul e plin de stele, nu prea sunt becuri, dar nu e nici beznă. Totuși mi-e frică, dacă mă gândesc că suntem la vreo 6-7 kilometri de oraș, nu e nici un cabinet medical, nicio farmacie și la ”Margareta” e închis, dacă ai vreo problemă, îl trezești pe poștașul ca să sune la Ambulanță… Să sperăm că nu va fi nevoie!

(In memoriam Tata Ion! A plecat cu mulți ani în urmă, exact la o lună după Tata, într-o 19 ianuarie, fără să-și ia rămas bun! R.I.P, Tata Ion!)