În Tîrgu Mureș există o străduță cu un șir de vile cochete, ce poartă numele marelui tibetolog, Kőrösi Csoma Sándor. Am două amintiri care nu mă vor lăsa niciodată să uit acest nume cu rezonanță ciudată.

N-am să pot uita că acolo a dat peste mine cu bicicleta un copil care nu s-a putut opri din pedalat decât lăsându-mă grămadă pe trotuarul îngust. Mi-am julit atât de zdravăn genunchiul încât simt parcă și-acum ce tare m-a durut!

Cealaltă amintire e despre  un imens buchet de flori de toate culorile și dimensiunile, așa cum n-am văzut decât pe strada Kőrösi Csoma Sándor înainte de a – mi fi obturat vizorul de la intrare! Nu dau detalii!

Având aceste amintiri la care se adaugă  vestea că un jurnalist clujean se pregătește să plece într-o călătorie pe urmele tibetologului, m-au determinat să citesc tot ce găsesc despre Kőrösi Csoma Sándor!

Pe urmele lui Kőrösi Csoma Sándor

Despre jurnalistul clujean Pengő Zoltán știm că va porni în această toamnă într-o călătorie pe urmele tibetologului. Potrivit siteului maszol.ro la 200 de ani după Kőrösi Csoma Sándor  și jurnalistul va porni pe jos din Aiud,  ca să refacă traseul urmat de savantul secui. Pengő Zoltán va călători prin Bulgaria, Turcia, iar din Teheran va relua ruta  parcursă de tibetolog: Kabul, Lahore, Amritsar, Leh și se va opri la mănăstirea Zangla unde potrivit myhimalaya.com Kőrösi Csoma a petrecut 18 luni. Jurnalistul va ocoli astfel localitatea Dargeeling, unde se află mormântul lui Kőrösi Csoma, considerând mai importantă vizita la mănăstire.

Călătoria de 7000 de kilometri ar putea fi parcursă în 9 luni, potrivit jurnalistului , dacă va mărșălui zilnic 35 de kilometri, făcând câte o pauză de o zi la fiecare șapte zile de marș. În zonele periculoase pentru un călător singuratic,  Pengő  își rezervă dreptul de a folosi mijloacele de transport. Jurnalistul  își propune ca pe teritoriul României în fiecare localitate mai mare să țină o conferință de presă  despre tibetolog. Pe rucsacul lui va purta steagul României – fiind cetățean român, dar  și al secuilor, în cinstea tibetologului secui.

Călătoria pentru care mai caută sponsori și la care Pengő Zoltán  se pregătește de douăzeci de ani, va fi prezentată pe facebook cu relatări pe trei  limbi, română, maghiară și engleză.

Cine a fost Kőrösi Csoma Sándor (1784- 1842)

Al șaselea născut într-o familie de secui, Kőrösi Csoma Sándor a exersat mersul pe jos încă de mic,  mergând alături de tatăl său pe jos, din satul natal Chiuruş până la școala din Aiud.  A studiat la colegiul Bethlen din localitate , câștigându-și banii  pentru taxele școlare executând diverse activități. După terminarea facultății, în 1815 Csoma  s-a dus în Germania, cunoscând deja 13 limbi la nivel de scris și citit. Întors pe plaurile natale pe 24 noiembrie 1819 a pornit să descopere strămoșii secuilor, în orientul îndepărtat. ”Am decis să-mi părăsec patria și să vin în Orient, asigurându-mi cum oi putea pâinea mea de toate zilele, dedicându-mi viața unor științe ce vor fi de folos în viitor lumii științifice și vor putea arunca o lumină aparte peste unele date neclare încă din istoria neamului meu”., a menționat Kőrösi Csoma Sándor într-o scrisoare.

Kőrösi Csoma Sándor  sau Skander Beg

Plecat din Aiud, Kőrösi a rămas în București, până pe 1 ianuarie 1820. De acolo prin Bulgaria a ajuns la Constantinopole, dar nu a putut zăbovi din cauza epidemiei de ciumă. În portul Enos s-a îmbarcat pe un vas pentru Alexandria. A intenționat să studieze limba arabă. Pe 15 martie și-a continuat drumul prin Cipru, Beirut, Tripoli, Latakia, de unde a mers pe jos. O lună de zile a petrecut în Haleb, apoi purtând straie arabe a plecat la Mosul, apoi la Bagdad. După 5 săptămâni petrecute în casa lui Svoboda – de la care a primit haine și bani- Csoma și-a continuat drumul spre Teheran. Aici a petreut 4 luni perfecționându-și  cunoștințele de limbă engleză și persană. Acasă îl credeau dispărut demult! Din motive de securitate și-a lăsat documentele în Teheran și și-a continuat drumul sub numele de Skander Beg. Au urmat alte șase luni petrecute din cauza războiului turco-persan într-un adăpost pentru caravane. Lunile treceau și la doi ani de la plecarea din Aiud, Kőrösi a trecut prin Buhara, a ajuns în Kabul și a pornit spre India. A străbătut cheile Zodgi la 3436 m înălțime. În iulie l-a întâlnit pe cel care avea să-l ambițoneze ca să învețe limba tibetană, englezul William Moorcroft.

Ceai cu un de iak și orz

A citit sute de cărți, a realizat o lucrare despre istoria și geografia Tibetană, a întocmit o listă de 30.000 de cuvinte cu ajutorul a doi călugări numiți ”lama”, ajungând ca numele său fie deja cunoscut  din auzite în Zangla. În 1928 Csoma a locuit într-o celulă de 3X3, fără încălzire, fără foc, pentru că în obiceiul tibetanilor focul se făcea pe jos în mijlocul încăperii fumul ieșind printre crăpăturile tavanului, neexistând niciun horn. Ducând un trai simplu, Csoma obișnuia să consume ceai cu unt de iak și orz.

Mormântul lui Kőrösi Csoma Sándor.

Suspectat  de englezi că ar fi spion, l-au obligat să-și scrie autobiografia. Raportul despre activitatea sa de cercetare, s-a dovedit a fi pe placul englezilor și în cele din urmă l-au și susținut financiar  într-o oarecare măsură. A continuat să lucreze, să citească să studieze. În 1831 s-a mutat în Calcutta unde a publica articole în revista Journal of the Asiatic Society of  Bengal, se ocupa de biblioteca Societății Asiatice Bengaleze, a fost ales membru corespondent al Societății Savanților Maghiar, iar în 1834 a scos primul dicționar tibetan – englez, și prima gramatică tibetană, editate fiecare în câte 500 de exemplare. Câte 50 de bucăți  a expediat la Aiud. În 1837 lucra la biblioteca din Calcutta, scriind sau citind în 20 de limbi, se presupune că știa și românește.

 

Malaria nu l-a iertat!

În februarie 1842 a încercat să ajungă în Lasha. Drumul pe apă prin zone mlăștinoase  străbătute pe jos, Csoma s-a îmbolnăvit de malarie. În 24 martie a ajuns la Dargeeling, acolo i s-a degradat și mai mult starea sănătății, iar pe 11 aprilie, dimineața la ora 5 Csoma și-a încheiat definitiv călătoria sa pământeană. A fost înmormântat în cimitirul european din Dargeeling, sub umbra lui Kangchen-Dzonga, al treilea pisc ca înălțime din Himalaia.

(Imagini de pe google)