De ceva vreme aud niște pocnituri, zgomote ciudate dinspre balcon. Odată sau de două ori, ba ziua, ba noaptea.Curajoasă cum mă știu, azi noapte am aprins lumina pe balcon ( am întins o mână până la comutator, prin geam) și am investigat cu ochi de șoim totul: n-am găsit nimic.

Azi, pe lumină, după- masa, iar a pocnit. Și am luat la rând totul din balcon, încercând să aflu cam ce ar putea fi. Porumbeii ? Nu i-am mai văzut de când au marcat atât de scârbos pervazul …

Soarelui se pare că i s-a făcut milă de mine. A copt toată scârboșenia ca pe o hărtie neagră cu pete albe! Cu o sacoșă de nylon pe post de mănușă am adunat ușor totul!

Am căutat mai departe.Mărarul, ceapa din ghiveci..nu pocnesc.

Și atunci am făcut descoperirea. Cele două peturi în care aduc apa pentru udat ”grădina”! Ele sunt de vină!

Ziua se dilată de la căldură, seara se restrânge de la răcoare aerul din ele. Și plasticul ba își dezmorțește pereții -se întinde somnoros ziua, ba se zgribulește…și se culcă noaptea. Nu înainte dea pocni!

Deci asta era!

E o variantă, nu-i așa?