Unde sunt? Nu mai sunt! Îmi amintesc de gerul de Bobotează! Zăpada era de juma de metru pe marginea trotuarului, scrâșnea zăpada bătătorită pe sub bocanci, ți se lipeau nările de aerul rece și ți se vedea respirația, cam așa cum fumegă acum acele mici hornuri de la centralele de apartament!

Unii părinți grijulii legau un fular peste gura și nasul copiilor ca să nu răcească! Să fi auzit concertul de huiduieli: nu-i astupați nasul, gura, că nu pot respira! Bietul copil înfofolit de abia se rostogolea, nu i se vedeau decât ochii, în rest era căciulă și fular legat la spate!

La grădi, cum ajungea unul răcit, a doua zi toată grupa vorbea pe nas, respira cu gura căscată ori se plângea de roșu în gât. Unul se vindeca, altul se îmbolnăvea. La școala primară la fel. Era răceala de sezon, sau gripa, pe care o tratai cu indiferență. Nu ținea decât o săptămână cu medicamente sau 7 zile fără! Legendă urbană!

Anul trecut, în acel 20-20 cum zicea Veorica, n-ai văzut unul să-i curgă nasul, să tușească ori să strănute! De frică. Nu îndrăznea nimeni să miște în front. Cine mișcă, nu mai mișcă. Cine mișcă, mișcă -n izoletă. Poate… mișcă mort!

Frica e mai mare stăpân decât e foamea mare bucătar! Concluzie.

De frică, toată lumea poartă mască. Mai puțin copiii mici. Cei sub 5 ani. N-am prea văzut nici fulare. E drept că nici ger n-a mai fost. Și nici zăpadă!

Câinii se plimbă ținuți în lesă și fără botniță, trăgând după ei stăpânul cu masca pe figură.

Măștile care se recunosc pe stradă se salută din ochi. Dacă ai bagaje, nici cu coatele nici cu pumnii nu mai poți saluta. De fapt, nici nu prea se mai poartă. Păstrezi distanța …socială, zic ”savanții,” gândindu-se probabil la …socializare! În rest e distanțare fizică. Don` t touch me!

Zăpezile au dispărut. Dacă va veni vara și oamenii se vor bronza le va rămâne masca de ”piele” pe fața bronzată?

A trecut un an de la primul caz de Corona. Expresii ce vor rămâne în fondul lexical: Platou, cocoașă, primul, val după val…Ce e val, ca valul trece?

-va urma-