Soarele s – a cocoțat cu neobrăzare pe geamul dormitorului, trimițându-și razele prin perdeaua bicoloră. O fi uitat că vara trecută o alintam cu pretențioasa denumire ”parasolar.” După atâtea încercări anemice de joaca de – a iarna, vremea nehotărâtă a trecut direct la primăvară!
Cu fereastra larg deschisă, dereticam prin cameră. Din stânga se auzea tare, vocea unui cântăreț de biserică (nu mă-ntrebați ce cânta, ceva trist, tărăgănat, dar totuși hotărât), iar pe dreapta, din turnul unei biserici îl concura un dangăt ritmic, dar strident.
Pe sub geam treceau enoriașii, îndreptându-se către casele lor. Probabil tăcerea, rugăciunile din casa Domnului le fac chef de vorbă. Mereu e câte o vorbăreață care duce tonul. Și acum povestea veselă, atotștiutoare.
Soare, dangăt de clopote, priceasna și poveștile femeii…ba a mai cântat și o mierlă! Nu a lipsit niciun ingredient din duminca multiculturală de cartier!
Noir își făcea toaleta la soare. Tocmai terminase de mâncat pliculețul cu somon pentru pisici. O cioară cu o coajă de pâine (sau poate cozonac) în cioc se legăna pe o creangă din nuc, ca să-și ia zborul apoi brusc, egoistul, nevrând să-și împartă bucata cu nimeni.
Și atunci am privit în jos, la enoriașii care treceau răsfirați pe stradă…Cu măștile albastre de unică folosință pe fețele lor…omuleții Lego din 20-21.
La o cafea cu Erika Mărginean 
Mulțumesc mult! Gând bun, Aurelia!