Constat cu surprindere că drumul spre Țara Luanei e din ce în ce mai neted. Wolkswagenul aleargă mâncând kilometrii precum balaurul din povești. Zglobia înaintare însă e întreruptă de vocea insistentă de pe Waze care anunță: ”fii atent, te apropii de lucrări pe carosabil!”

Ne lămurim repede. Un semafor pe dreapta drumului arată ”roșu!”. La scurt timp din sens opus începe să curgă o coloană de vehicule de toate tipurile. Nu lipsesc nici TIR- urile care n-au mai circulat pe aici de când cu pandemia. Ne uităm pe geam căutând un unghi din care se vede mai bine lacul Siriu, barajul, pe o parte și stănci cioplite parcă de Guliver pe partea cealaltă a drumului.

E înfricoșător de frumos totul. Câte unul, nerăbdător, ne depășește-ca să stea apoi la următorul semafor, așteptând culoarea verde. Linia continuă e continuă din greșeală, celor cu sigla BZ nu înseamnă chiar nimic!

Înainte de apusul soarelui ajungem la Complexul Turistic Măgura-Buzău. Doar de două zile am plecat de acolo, dar mi-e dor deja de aerul curat, de verdele copacilor, de mirosul ierbii din curtea complexului.

Primul drum ne duce la recepție. Dăm actul de identitate, ni se trec datele pe laptop, apoi primim un suport de carton cu imaginea Complexului și două carduri. Camera mea e la parterul înalt, așa că e numerotat cu 1oo urmat de numărul camerei, iar litera de după arată că suntem cazați în corpul B.

Cele două corpuri sunt legate de o încăpătoare terasă acoperită de cea mai mare pergolă rectractabilă din România!

Pentru început ne luăm în primire camera. Pe coridor mocheta groasă ne înghite zgomotul pașilor. La ușă atingem clanța cu unul dintre carduri, se aude un zgomot discret și putem intra. Băgăm cardul pe perete într-un suport și se face lumină în sat.

Camera e aproape cât o sală de dans. La stânga e baia cu vană și duș, la dreapta e un dulap cu două uși. Pe lângă el e o ladă pentru bagaje. Abia după asta intrăm în cameră. La stânga o canapea confortabilă cu multe perne decorative. La dreapta o măsuță cu flori și două scaune. Patul matrimonial, un pat cu picioare și o saltea groasă de două palme, incredibil de comodă, e pregătit pentru noapte, cu lenjerie de un alb imaculat, acoperită cu un material în ton cu mocheta de pe jos. În stânga și dreapta patului câte o noptieră, veioze prinse pe perete, prize, un telefon de serviciu, lista cu numerele de telefon din cele două clădiri.

Pe peretele opus e un corp cu oglindă, cu plasmă prinsă pe perete, un minibar incorporat cu câteva băuturi alcoolice, sucuri și apă ținute la rece.

Încă un pat de o persoană ocupă colțul din dreapta sus al camerei. Deasupra e aparatul cu aer condiționat. Paharele, telecomenzile sunt dezinfecate și păstrate în celofan sigilat. Pe tava cu pahare o etichetă ne anunță numele celei care a făcut curățenie în camera noastră. Iuliana, merită toată lauda.

Spațioasa încăpere are geamuri înalte, acoperite cu perdele și parasolar, iar ușa deasemenea de termopan dă într-un balconaș cu măsuță și două scaune, loc pentru fumat și de admirat peisajul.

În curte alei, flori, copaci, păsări cântătoare, teren de sport, parc de joacă pentru copăii și câteva căsuțe de lemn cu un etaj.

E un loc extrem de frumos și linștit. Personal amabil, curățenie desăvârșită, mâncare bună și prețuri accesibile. Piscina, sauna, locul de joacă pentru copii…astea sunt doar cireașa de pe tort!

_ va urma_

….