Etichete

, , , ,


”Nature is closer that you think”

Ne-am dat întâlnire pe terasa hotelului. Am zis terasă, neștiind că pe lângă terasa îngustă ce se vedea de pe balconul camerei, mai sunt și alte terase. Un chelner amabil ne-a dirijat spre singura masă ce semăna cu una la care recent a stat și președintele Franței, nu mai zic unde și cu cine. Știți și voi.

Am străbătut o terasă mai mare, cu mese mai mici, ocupate în mare parte de turiști. O chelneriță simpatică ne-a luat sub aripa ei protectoare și ne-a servit pe fiecare după pofta inimii. Fresh, bere fără alcool, vinul casei, un rose ce a câștigat admirația mesenilor după prima degustare…Clătite cu miere și nucă…Ciorbă de burtă, piept de pui la grătar, salată de varză…mămăliguță cu brânză și smântână….din câte rețin. Dacă nu-mi amintesc toate bucatele, cu siguranță nu voi uita ce porții generoase ne-au fost servite! Și gustoase, desigur, nu doar generoase!

Odată cu lăsarea serii, am simțit aerul proaspăt de munte. Deodată terasa sub cerul liber s-a transformat într-o încăpere cu…tavan! Ne aflam sub cea mai mare pergolă retractabilă din România! Înainte să ne pătrundă răcoarea serii, am început să căutăm o soluție împotriva frigului. Să ne mai aducem haine? Să spargem gașca? – ne-am întrebat, când aceeași chelneriță amabilă a salvat situația.

Ne- a mutat la etaj, într-o sală mare, frumos amenajată, dincolo de care se vedeau mesele rotunde, de 8 persoane, pregătite deja pentru petrecerea de după botez din a doua zi.

În plăcuta ambianță timpul a trecut repede. Sub influența rozeului, entuziasmați de frumusețile locului, de bucuria generală ce ne-a cuprins pe toți, care mai de care am promis că ne întâlnim in corpore dimineața la micul dejun! Între orele 8 și 10. Ușor de zis!

A doua zi dimineața nu prea mai eram așa viteji! Am deschis ușa balconului. ”Nature is closer that you think!”-aveam să dăm dreptate sloganului. Aerul proaspăt de munte ne-a mai înviorat, deși încă ne mișcam cu încetinitorul. Un concert matinal prestat de păsările de serviciu, ascunse undeva printre crengile copacilor abia înverziți, căsuțele adormite în mare de vegetație promiteau o zi reușită.

( va urma)