Dacă tot sunt la modă tutorialele, vin și eu cu unul.

Vi s-a întâmplat să vă cuprindă teama în fața unui străin, un examinator sau șeful de la birou? Atelier, sau șeful de la orice loc de muncă? Dacă nu din prea mult respect cu siguranță de teamă că omul va începe să țipe ca din gură de șarpe, că-și va vărsa toți nervii pe voi…sau pur și simplu vă pică la examen.

Iată metoda mea, verificată!

Mi-l imaginez pe balaurul din fața mea că e copilașul care a fost cu niște ani urmă. Îmbrăcat în spielhosen, cu papucei în picioare, cu ciorăpei până la genunchi pe un picior, scurși până la gleznă pe celălalt, murdar pe față, eventual cu biberonul în gură, sau chiar plângând dacă e atât de furios încât nu se mai controlează și urlă de îi ies ochii din orbite….

Și mă uit la el, monument al calmului imperturbabil-asta e momentul la care se pot întâmpla două variante. Unu: brusc se calmează, mirat de atitudinea mea. Doi: se enerveză și mai tare, dar dacă am noroc nu ajungem la bătaie și scapă și fără să chem ajutoare de la 112.

În situațiile mai pașnice în care omul impune respect, ori îți inspiră teamă din cauza legendelor care circulă despre el, acolo nu forțez nota, doar mi-l imaginez ca pe un copil simpatic și aștept să treacă furtuna, fără să- i dau de înțeles că mi-a dispărut teama. Trebuie lăsat omul să savureze momentul de glorie!

De altfel, câinele care latră, nu mușcă! Eventual, după!