Recunosc că am cochetat cu gândul de a mă face cântăreață, actriță, sau crainică radio! Îmi dădeam drumul la vocea din dotare dublându-i pe interpreții mei preferați de la radio cu atâta încredere încât răsuna toată scara! Vecinii deveneau foarte îngrijorați dacă nu-mi auzeau vocea!

Îmi plăcea să citesc pe roluri, pe diferite voci, Un pedagog de școală nouă, mă topeam după…Căldură mare! Îmi plăcea joaca de-a radioul. Mă înregistram pe casetofonul Aciko și transmiteam știri și muzică pe adresa dumneavoastră!

Cu doi – trei copii făceam spectacole cu bilet de intrare în …teatrul din camera mică! Ne- am luat rolul în serios și mi-am permis să- o iau la rost pe stimata spectatoare care a râs cu întârziere, apostrofând-o cu vorbe alese: ”ce râzi ca proasta-n târg?”Asta în timpul spectacolului, commedia dell’arte la propriu!

Am regizat o piesă de teatru cu elevii mei și am câștigat locul doi la un concurs de interpretare…între sate!

Am dat examen de admitere la Teatrul de păpuși. În vacanța de primăvară. Atunci am fost pentru prima oară singură pe scenă. Am recitat, am mânuit o marionetă…apoi am luat la cunoștință verdictul juriului: sunt prea serioasă, prea tristă, să-mi încerc norocul la teatrul dramatic!

Cu asta mi-a pierit cheful de teatru, de scenă și n-a lipsit mult să renunț și la cântat! Pagubă în ciuperci!

Anii au trecut și neobositul om de televiziune, inițiatorul Asociației Corbii Albi, Csaba Szabo (între timp s-a mutat într-o altă dimensiune) m-a scos la tablă! În sala Radio de la Cluj, totalmente pe nepusă masă…în fața unei săli pline….M-am descurcat, am reușit să fac publicul să râdă…am stors și niște laude de pe la colegi…La un alt eveniment, fiind a doua oară pe aceeași scenă…m-aș fi descurcat mai bine, doar că a trebuit să improvizez, fiind cu lecția neînvățată! Nici așa n-a fost rău, dar prefer scrisul!

Asta ca să răspund la curiozitatea WordPressului. Da, am fost pe scenă!