În urmă cu 13 ani, una dintre temele pentru acasă era să-ți faci blog. După două încercări pe vremea blogspot.com, am trecut pe WordPress. Primele mele bloguri s-au rezumat la câteva articole, apoi s-au stins așa cum au apărut.
Al treilea…număr magic, rezistă din 2010. La început am scris tot așa, din an în Paști, ca apoi, când nu mai era temă pentru acasă, adică nu -mi cerea și nu mă obliga nimeni, am ajuns să postez măcar un haiku, dacă nu mai mult. Am ajuns la 3276 postări de la amintiri prin haiku la știri.
Am ales haiku, deși unora nu le plac aceste miniaturi de 17 silabe și după ce-le citesc mă întreabă unde e poezia, le-am ales de dragul celor care nu au răbdare să se concentreze pe altceva.
Din aproape în aproape am ajuns la sute de compuneri botezate haiku. Trebuiau să poarte un nume…
Nu prea au mai multe în comun cu adevăratul haiku decât cele trei versuri formate din 5+7+5 silabe. Limba engleză având multe cuvinte monosilabice permite mai ușor exprimarea unor gânduri în forma haiku, totuși ele nu pot fi comparate cu haiku în limba japoneză.
AshiAkira, cetățean în vârstă, locuitor în orașul Tokio, după cum este prezentat în lumea virtuală, a fost cel care mi-a explicat ce este haiku și m-a încurajat să scriu. Cărțile sale cu sute de haiku, care mai de care mai frumoase conțin în mare parte și creațiile publicate pe blogul cu același nume. În zece ani a scris 2000 de haiku, afirma nepoata sa în 2017, la o prezentare de carte. Și câte a mai scris de atunci, până în acea zi de 14 februarie 2022 când a dispărut fără rămas bun din https://ashiakira.wordpress.com
”Someone is waiting
Someone is waiting
Am I in the someone’s thought
Sweet and magical dream”
AshiAkira 2015
La o cafea cu Erika Mărginean 
Eu m-am jucat cândva (2009) de-a microtextele = povestiri de 140 de caractere (limita impusă de Twitter, pe care habar n-am dacă o impune în continuare). Făcuse cineva şi un blog cu aşa ceva ; sunt şi vreo 3-4 microtexte de-ale mele pe blogul ăla: https://microtexte.wordpress.com/. Poate încerci să scrii şi aşa ceva.
Şi de-a haiku m-am jucat din când în când. Acum, de când le tot văd pe ale tale, mă bate gândul să le-adun pe-ale mele, să le pun undeva laolaltă – când mi-oi face timp, dacă mi-oi face… 🙂
Interesantă propunere. N-am știut de microtexte!Timpul…devine din ce în ce mai prețios!Mi-am propus si eu să le adun cândva! Aseară am încercat o sortare, e o muncă titanică!Am câteva subiecte arzătoare la ordinea zilei, de acum un deceniu, rămase la fel de arzătoare și nerezolvate! Uităm prea multe și prea repede, spunea un clasic, asta e explicația de ce tot alergăm în roata veveriței, ne mai și mirăm, uitând că de fapt batem pasul pe loc!
Poate uităm prea multe fiindcă vrem să facem prea multe… Ne împrăştiem. 🙂
Am o încercare de text scurt. Ce părere ai?
Am omis să spun şi cred că nici pe blogul ăla nu scrie – e vorba de 140 de caractere cu tot cu spaţiile dintre cuvinte.
Dar poţi să-ţi faci propriile reguli, de exemplu să rotunjeşti la 150, la 200…
Făcând abstracţie de asta, textuleţul îmi place.
143…de 2 ori! Mai încerc!
Succes!
E un joc frumos, un mod plăcut de petrecere a timpului liber – cel puţin după părerea mea. 🙂