De o blândețe rară, cu trăsături fine, te privea cu niște ochi mari de culoare închisă. Îi admiram coafura impecabilă și mă miram cum reușește, mereu la fel, fără niciun fir de păr indisciplinat, de o perfecțiune de invidiat.

Nu știu dacă am văzut-o zâmbind prea des, n-am să-i uit în schimb lumina jucăușă din privire la un schimb de… rețete de prăjitură cu mere și bezea.

Ne-am întâlnit pe neașteptate lângă gardul școlii unde cu mulți ani în urmă m-a ajutat să descopăr frumusețile gramaticii. Pentru că există și așa ceva, nu doar expresiile alese ale poetului nepereche, sau ale marelui scriitor, mereu altul, așa cum cere programa școlară.

Un carnețel, de atunci dispărut din peisaj, intitulat vocabular, trebuia prezentat la începutul orei, drept dovadă că am notat câteva neologisme, palindromuri, sinonime, omonime sau antonime.

Apoi într-o zi am zărit pe antebrațul ei tatuat un număr.

Profa de română din școala generală, Marta Marmor a fost o surpaviețuitoare a Holocaustului!