Miercuri, înainte de masă. Termometrele arată peste 20 de grade Celsius, în creștere. Un autobus elegant, din cele electrice pe care stă scris o promisiune: conectăm orașul ajunge în stație.

Aer condiționat, locuri libere, condiții perfecte pentru o călătorie de plăcere pe o rută destul de lungă între două cartiere. Conectate.

O doamnă respectabilă, foarte îngrijită, îmbrăcată cu bun gust, își așază o sacoșă în poală și se apucă tacticos de curățat… fasolea verde! Judecând după sacoșa voluminoasă în care mai are una mai mică, va avea de lucru pe toată durata călătoriei.

Îi umblă mâinile cu o dexteritate amețitoare. Fasolea proaspătă scoate niște sunete, un fel de chițăit ce animă zumzetul moleșitor al mijlocului de transport în comun.

• Trebuie să mă grăbesc, că pe la trei ajung ai mei acasă și nu-i gata mâncarea! Fac o ciorbă de fasole verde, suntem șase la masă! – explică neîntrebată decât din privirile curioase ale vecinelor de scaun.

Schimburi de priviri aprobătoare. Fără cuvinte. Sacoșa e departe de a fi cu fasolea pregătită de gătit, dar se pare că ergonomica doamnă a ajuns la destinație. Își adună sacoșele și cu pași repezi pornește către casă. Șase guri are de hrănit!