Am pus și lanterna pe el, l-am măturat la milimetru, aproape frunză cu frunză. N-am zărit-o. De câteva ori mi s-a părut că-i văd ochii strălucind printre frunzele nucului, dar nu erau decât stropii ce-și făceau siesta după ploaia zdravănă de cod portocaliu!

În tot acest timp, necunoscuta din nuc vocifera. Nu seamănă cu nimic cântecul ei. Sîsâitul ei. Fluieratul ei. Dar e enervant!

Nu am numărat a câta seară, dar devine din cale afară de enervant! Atât de tare vociferează că am auzit-o chiar și peste lamentările lui Korpoș de la România Tv. Și n-aș putea spune că n- ar fi fost destul de empatic omul cu toate nenorocirile prezentate la breaking news.

De la geamul bucătăriei am încercat să-i înregistrez trilul, convinsă fiind că ne va distra ca și ieri, până la unu noaptea trecute fix! Vorba lui nea Iancu.

Și atunci…minune! Deși mai avea de cântat mult și bine, necunoscuta din nuc a tăcut. Și de atunci e liniște.

Nu pot decât să fiu recunoscătoare Primăriei pentru serbările orașului! Focul de artificii a marcat închiderea festivităților și în același timp a redus-o la tăcere pe cântăreața nocturnă din pom!