Un cuvânt inventat de mine pentru a denumi circul îngrozitor ce ține de mai bine de o săptămână.

Două zile la rând s-au descins cu mare tam-tam echipele de control pe la căminele de bătrâni. La noi, la fel ca în toată țara. Dacă e să dăm crezare știrilor.

La noi nu aveam cum să nu observ, minute în șir au răsunat sirenele mașinilor de intervenție ce se deplasau pe străzile aproape goale.

Dacă ani la rândul nu s-a auzit că ar fi fost vreun control pe la căminele de bătrâni, devenite o afacere rentabilă din moment ce tot mai multe astfel de așezăminte private apar peste tot- brusc se verifică de la poartă până la salteaua din pat, totul. Ceea ce nu -i rău. Dar de ce abia acum?

Fără avertisment se dau amenzi. Mi se pare corect. O amendă usturătoare șterge igrasia! De exemplu!

Doar că se întâmplă ca drept pedeapsă, ”beneficiarii” să fie mutați în mare grabă la un alt centru, ca apoi să fie relocați prin alte județe, pe motiv că azilul se închide!

Aș avea niște întrebări retorice. Cei care au aparținători nu s-au plâns de condițiile în care sunt ținuți? Aparținătorii s0au mulțumit să cotizeze fără să-i vadă pe scumpii lor bunici? Toată pandemia au jelit de dorul lor și acum i-a lăsat în plata Domnului?

Tot mai mulți dintre cetățenii noștri sunt analfabeți funcționali. Dovedit științific. Citesc și nu pricep ce a vrut să spună autorul. E destul de trist, dar poate fi și vina autorului, să zicem că nu s-a exprimat bine.

Mai grav e că tot mai mulți semeni de-ai noștri ajung la un nivel al insensibilității, al lipsei de empatie încât mă lasă fără cuvinte!

Persoanele care au activat pe câmpul muncii după ce ajung la o anumită vârstă trec prin șocul pensionării. A trecerii în retragere, că în rezervă sunt doar cei invidiați, uitândaceștia că se află sub jurământ și în caz de doamne ferește vor fi trimiși pe front. Primii. Au pile, da?

Cei care nu au norocul de a ajunge la vîrsta pensionării în stare bună de funcționare și mai au și un cămin al lor, Home, sweet home, ei n-au treabă! Ei sun fericiții pensionari de grupa mică. Ei au casă și masă, acasă!

Dar cei care sunt bolnavi, neajutorați, fără rude, bătrâni ai nimănui, dar cu pensie de la stat ( au contribuit, stașți liniștiți) cum-necum ajung ”beneficiarii” unui azil.

Scenariul e aproape identic cu ororile din casele de copii, imediat după Revoluția din 89. Doar că aici cei schingiuiți, înfometați, batjocoriți sunt seniorii.

Vă puteți imagina prin ce trec acești oameni, ”dragii noștri bunici “ care își duc zilele depănând amintiri sau așteptând -o pe Doamna cu coasa. Zgomotul acela infernal, sirene, mașini de poliție, Salvare. Controlii zeloși ce dau năvală în camerele lor. Și atunci vin băieții și îi transportă nu se știe unde, provizoriu, că vor reveni după ce se liniștesc apele!

Brusc nu mai poate dormi nimeni de grija lor! Că s-a făcut igrasie, a apărut mucegai, s-a mai stricat o lămâie sau nu au frigider! Și atunci fără a mai sta pe gânduri -cei cu musca pe căciulă- îi vâră în dube pe beneficiari și îi duc la o adresă necunoscută!

Urâtă poveste! Ca să nu visați urât, ascultați un fragment din Cocoșatul!