O mâncare gustoasă, ușor de făcut și cu puține ingrediente, perfectă chiar și pentru o zi de vară! Asta e mâncarea mea de varză din ziua a 13-a. Fotogenică de obicei, de astă dată varza mea nu s-a lăsat fotografiată. Veți înțelege de ce, dacă veți citi mai departe.
Să vă povestesc cum am procedat:
Am luat un vas de yena, (termorezistentă), l- am uns cu o lingură de ulei ”Bunica”, l-am tapetat cu două frunze mari de varză proaspătă, deasupra am pus un strat de varză tăiată fidea, apoi un strat de orez brun prefiert și condimentat, felii de cârnați afumați ”La metru”( Benedek, cârnați secuiești după câte am înțeles), a urmat un nou strat de varză tăiată fidea, Delikat de legume, cimbru și mărar după gust. Peste toată compoziția am turnat un pahar de apă caldă și am etanșat vasul cu o folie de aluminiu, după care l-am băgat la cuptor.
Toate-s bune și frumoase până aici, da?
Așa am crezut și eu. Momentul nasol s-a produs când, după ceas și după mirosul ce-ți aducea aminte de sarmalele de Crăciun, am deschis cuptorul!
Uitând că mâna mea dreaptă încă e suferindă după operațiunea verigheta, am prins destul de neprofesionist vasul de yena, l-am ridicat aproape de plită…mai lipseau vreo cinci centimetri și ar fi putut executa o aterizare exemplară. N-a fost să fie.
L-am scăpat din mână…norocul meu că nu s-a spart nici vasul și nici geamul cuptorului Slava Ucraina!, dar…varza aburindă, etalându-și în toată spelndoarea apetisantă feliile dodoloațe de cârnați unde nu te așteptai, acolo o găseai!
Voi puteți repeta rețeta, omițând ultimul paragraf! Poftă bună! Eu mai am de șters un pic pe la aragaz!

Dacă gustul e ce trebuie, aspectul nu mai contează. 😉
Gustul e perfect…vorbesc de puținul ce a rămas în yena, restul s-a pierdut!
Mulțumesc de încurajări, Potecuță!