După cum se știe LHC ( Large Hadron Collider) este cel mai mare experiment științific. Scopul experimentului este recrearea condițiilor existente în momentul Bing-Bangului, adică momentul nașterii universului în urmă cu 14 miliarde de ani.

Experimentul are loc într-un tunel lung de 27 de km, aflat la 100km sub pământ, între Munții Alpi și Munții Jura, lângă Geneva ( Elveția). Laboratorul a fost finalizat în 2008.

Reactorul a fost pornit și repornit de mai multe ori în cadrul unui experiment programat să se desfășoare pe 15 ani. Experimentul presupune ca 1 miliard de particule să se ciocnească pe secundă! Ce se întâmplă sub pământ, doar ei știu.

Atât vă pot spune că în 2019 având sau nu vreo legătură cu acest experiment ( de altfel anul acesta am atins temenul de 15 ani!), aveam impresia că lumea a intrat în trepidații. Timpul parcă a prins viteză, atât de repede treceau zilele, atât de mare era agitația încât trebuia să se întâmple ceva care să-i pună frână.

Astfel ne-au fost prezentate pe larg incendiile de vegetație uscată din Australia. Zilnic, cu lux de amănunte, de parcă ar fi fost dincolo de stradă. S-a omis faptul că astfel de incendii sunt anual , doar că acum încălzirea globală..cunoașteți.

Nu s-a stins bine povestea cu incendiile că au început să cadă ca secerați niște asiatici pe stradă. Da, asta era virusul cel nou, după cifra adăugată 19, e clar că e anul nașterii acelei ”particule” care avea să ne dea bătăi de cap în următorii doi ani. Cel puțin doi ani, pentru că sunt ținute încă la păstrare câteva subiecte. Nu se știe când ne vor prinde bine să le avem.

Dacă înainte părea că viteza ne va arunca în Cosmos, acum am impresia că abia ne mai mișcăm. O somnolență molipsitoare, o letargie ciudată plutește în aer.

Dacă până și la proteste cu greu se strâng câțiva…

Dacă nici eu nu-mi duc ideea până la capăt…

Ce părere aveți?