Cel puțin așa spune o legendă urbană. Lunea, până și tu te aduni cu greu după oboseala acumulată în zilele libere, dar nici iarba nu stă mai bine! Nu crește!

Și totuși…dacă sunetele ca un chițăit de șoarec venind de pe tavanul bucătăriei deja te calcă pe nervi…. te apuci de căutat cauza sunetelor enervante. Pas cu pas, ca la carte.

O fi comutatorul? N-are nimic. Dar să-l schimbăm, zic, așa de siguranță.

Vreun contact…Starterul să fie?

Cumpărăm două startere noi-nouțe. Tuburi de neon am avut în stoc. Să schimbăm starterele…fără succes!

Peste 30 de grade Celsius…cățărat pe masă și cu un ziar cu litere mari sub picioare -pentru că un milimetru contează – omul meu purcede la spinoasa acțiune. Va elimina toată instalația, din moment ce starterele nu vor să se despartă de suportul lor, semn că se instalase deja o relație de nedestrămat între ei!

Și începem. Dă-mi șurubelnița cruce, dalta, ciocanul, bormașina, niște sârmă, cuțit, mașina de înșurubat, dibluri…pe rând, aleatoriu și cum o fi…

Ai oprit curentul? Cum zici să punem plafoniera asta nouă? Ține? Nu ține. Pauză de cafea. Hai să ne gândim…da, e bine așa!

În cele din urmă, monstruozitatea ce trona de o veșnicie pe tavanul bucătăriei a devenit istorie. Ne felicităm reciproc, am făcut o treabă bună!

Casa arată ca un câmp de luptă, dar am scăpat nevătămați și extrem de mulțumiți!

Parcă ne lipsește ”scârțiitul”… E o liniște de s-ar putea auzi și cum crește iarba. Doar că lunea, nici iarba…