Atelierul situat în buricul târgului avea clienți mai ales în perioada promoțiilor școlare, dar nu numai. Mie, de pildă mi-au făcut prima poză după moda vremii, în costumul Evei, așezată pe burtă, pe o plăpumioară de mătase.

Mai târziu când un medic a îndemnat-o pe mama să mă ducă acasă, nemaiștiind cu ce să-mi trateze amigdalita mea mult prea încăpățânată, disperată, mama s-a oprit la atelierul fotografului. Bănuiți că am scăpat din moment ce vă scriu și azi, dar m-am ales și cu o operă de artă cu autor necunoscut!

De ani de zile stă pe un perete minunata lucrare, dar abia azi am studiat-o cu atenție. M-am distrat copios! Așa un kitsch mai rar, dar dacă te gândești că ar fi fost o umilă dovadă a trecerii mele fulgerătoare pe aceste meleaguri, se cuvine să fiu mai indulgentă.

Personajul din centrul creației artistice-ar trebui să fiu eu, la o fragedă vârstă, cu nelipsita fundă pe cap, cu buzele țuguiate, probabil cântând sau vorbind păsărește cu o pasăre cocoțată pe o creangă de copac, ce pare să treacă prin funda mea de pe cap. Frumos îmbrăcată, în mijlocul naturii, așezată pe un trunchi de copac…Mii de scuze autorului necunoscut, dar nu m-am putut abține ca să nu râd! Poză color, totuși, în secolul trecut! E ceva!

A doua poză, colorată, inexplicabil cum a fost posibil, dar cred că e photoshopată…Nu-mi amintesc desigur când și cum a fost făcută.

De altfel vizitele la atelierul fotografului, nu aveai cum să nu ții minte! La Studio fotograful te așeza pe un scaun în lumina reflectoarelor, te punea cu trunchiul sucit într-o direcție, capul întors în direcția opusă, linge-ți buzele, uită-te încoace, zâmbește, nu respira, după atâtea indicații te privea un timp prin lentilele aparatului de fotografiat. Nu-i plăcea cum apari. Spatele drept, bărbia sus, mai la dreapta, mai la stânga, așa, acum…”zboară păsărica”-asta ar fi fost traducerea ”brânzei” din engleză!

Peste câteva zile aveai o duzină de poze mici, așa zisele probe, dintre care le alegeai pe cele pe care le voiai mărite, decupate, cu marginile crestate, tocmai bune de pus în album sau …pe câte o diplomă. Depinde de la caz la caz. Uneori, cele mici, fără crețe, se lipeau în buletinul de identitate sau pe vreo legitimație.

Vara pe plajă, fotograful striga plimbându-se printre oamenii întinși pe prosoape: ”plângeți copii la mămicile voastre să vă facă poze!” La Sovata turiștii se pozau lângă un fioros urs …împăiat. Bucureștenii se imortalizau pe aleile din parcul Cișmigiu, grație fotografului ce făcea poze la minut!

Aparate foto, role de film, cameră obscură, developare, hârtie fotografică, album cu poze…cu timpul au ajuns în miraculosul.. telefon bun la toate ale secolului XXI.