Într-o zonă încă selectă a capitalei, în apropierea unui supermarket s-a petrecut scena. Un nevoiaș, între două vârste, cu pași nehotărâți își făcea traseul căutând binevoitori. Un tânăr care se apropia de magazin, vrând-nevrând s-a intersectat cu cerșetorul.

-Îmi dai un leu? –a întrebat nevoiașul.

-N-am cash la mine!-i-a răspuns tânărul.

-De pe card? Mi-e foame! – a zis omul frecându-și stomacul pentru mai multă convingere.

-Ce ai vrea?-s-a interesat tânărul, vrând să-l ajute cu ceva.

-O pâine, un lapte, o margarină, ce crezi, mi-e foame rău! -a continuat nevoiașul de parcă ar fi dictat lista de cumpărături.

După câteva minute tânărul a revenit cu o plasă și i-a dat-o nevoiașului. Acesta îl aștepta la ieșirea din magazin, întrebând mecanic puținii trecători la ora aceea: îmi dai un leu?

Îl întreabă și pe tânărul, așa din obișnuință, apoi recunoscându-l preia plasa, se uită în ea, bogda proste! zice mulțumit. Pâine, pateu, lapte, biscuiți…bogda proste! Bogda proste!

Dar margarină n-au avut?