Primul taxi a plecat, dau să mă urc în următorul.

-Bine, mami! În spate, vă rog! Nu-mi amintesc când am călătorit ultima oară pe scaunul de lângă șoferul de taxi, nici acum nu am avut această intenție. Mă instalez pe scaunul din spate. Îi spun unde mergem, dă din cap, pornim.

Văd că are un plastic negru ce-i atârnă din ureche și vorbește tare, aparent singur.

N-ai drepătate, mami! Un copil trebuie supravegheat! Copilul meu…eu știu ce mănâncă,știu câtă apă bea…

Da, mami. Dar nu -i chiar așa. recunoaște. Sportul n-a făcut rău nimănui!

Am făcut antrenamente, am făcut sport. Da, mami!

Da, tot la taximetrie am ajuns! Știu mami!

Copila are 15 ani. E la hotel acum, are antrenament, are meci. Nu vrea să se lase de școală!

Nu, mami! Nu se lasă!

Ai văzut Hagi, un copil sărac, departe a ajuns. Boloni, a ajuns în Franța. Da, mami!

Aici, da? 12 lei, vă rog!

Plătesc și-l întreb totuși, ce sport a făcut?Ar fi fost păcat să nu știu după câte detalii am aflat despre distinsul necunoscut!

Handbal! mi-a răspuns! Da, mami. N-ai dreptate!