Rar, dar mi se întâmplă să trec pragul unui supermarket! La un anumit supermarket se practică excesul de zel.

Ați observat că de la intrare deja te împiedici de un vajnic supraveghetor, la doi pași de el încă unul. Trebuie să faci echilibristică pe lângă ei ca să ajungi la frigidere. Verifici un produs? Sunt cu ochii pe tine. Îl pui în coș, te răzgândești, îl pui la loc și imediat trezești suspiciuni.

Majoritatea clienților sunt din zonă. Se cunosc. Dacă e o figură nouă, paznicii intră în alertă. Dacă necunoscutul a venit să fure?!

Am eu o înfățișare de infractor ori magazinul e păzit de cei mai vigilenți dintre cei care vor să-și mai întregească pensiile cu un ban cinstit! Nu știu.

Merg mai departe sub stricta supraveghere a paznicului. Privirea lui de sub lentilele ochelarilor parcă ar spune: e obositor să stai la pândă. Și mai e mult până la ora închiderii! Și a mai venit și asta, ca să mă încurce. Pentru că îl încurc. Nu pentru că aș vrea neapărat, dar căutând printre produse, inevitabil îl enervez.

E stresat paznicul, se vede pe el. Nu m-a mai văzut, nu înțelege ce urmăresc cu umbrela mea portocalie pe care o folosesc pe post de baston. Mai fac un pas. Mă minunez la o colecție de batoane de mezeluri ambalate în plastic și capsate cu câte un antifurt cât pumnul! Câte o cafea mai scumpă am mai văzut sigilată în cutie de plastic, dar salamul? Câteva rafturi sunt goale. Raionul cu servire asistată e plin de produse, dar lipsește ”asistentul”.

Trecând prin culoarele strâmte între două galantare dacă brusc execut cu talent un stânga-mprejur risc să-l calc pe bombeu pe careva dintre vigilenți.

Înțeleg că asta e jobul, că e în exercițiul funcțiunii, dar n-ar putea fi un pic mai discret?

Magazinul e dotat cu camere de supraveghere, multe produse au dispozitiv antifurt, la ce bun au nevoie de armata asta de paznici? Nu-i exces de zel?