Nu, n-am deschis o bere. Am deschis doar geamul, aseară. Privind spre cerul împodobit cu bucăți de nori albicioși, deodată am zărit niște bastonașe. Cam de un metru lungime, nu prea groase, de un verde deschis strălucitor veneau în șir indian, ba perechi-perechi, ba alergând de colo-n colo, ca niște păsări în zbor.

Dacă se ridicau prea sus abia le zăream ca niște umbre printre nori. După câteva secunde reveneau din sens opus. Nu se grăbeau. Apăreau din senin ca să dispară tot așa în neant.

N-am reușit să le imortalizez. Aparatul foto a zis pass, telefonul …de ce eu dacă el nu vrea? Am încercat, mi-am sucit gâtul și cu atât am rămas.

Aș fi vrut să vă pot spune că am văzut ceva neobișnuit, frânturi din luminile nordului măcar- se văd uneori din octombrie deja. Cel puțin o oră a durat spectacolul neobișnuit, dar nici n- am auzit și nici n-am văzut să fi postat vreun consătean ceva asemănător.

Și totuși, am văzut jocul ielelor. Pe cer!