Nu știu alții cum sunt, dar eu uneori mă încăpățânez să mai ascult ceva de pe telefon, chiar dacă sunt varză de oboseală. Instalată pentru somn, cu căscuța în ureche, ascult un podcast…Ascult și nu observ că nu aveam cum să văd imaginile acelea color dacă din start aveam ochii închiși. Continui să mă uit. Cu ochi închiși! Ascult și văd imagini colorate, apoi se rupe filmul, se face liniște, nu se mai văd nici imaginile și deodată o bubuitură zdravănă pe parchet!

Poate că aș pomeni toți sfinții dacă nu aș avea o solidă educație bazată pe cei șapte ani de acasă plus bun simț cât cuprinde. Astfel nu-mi rămâne decât să mă ridic, fără pomelnic, să trag patul de la perete, cu o mișcare exersată, să-mi întind brațul cât pot de tare încercând să-l nimeresc pe prețiosul obiect care continuă să vorbească și să lumineze de sub pat.

Îl recuperez, îl opresc, împing patul la loc, smulg căscuța din ureche și iute mă apuc de numărat oițele ca să nu-mi sară somnul!