Coridor îngust, plin de lume. Trei scaune, evident ocupate. Fiecare nou sosit e întâmpinat cu priviri curioase:

La care ușă se oprește? Unde se crede? Nu vede că e plin, unde se înghesuie?

-E cineva înăuntru?

-Cred că da!

-Ar trebui doar să întreb, că a uitat fetița și am uitat și eu, doar să întreb…turuie o doamnă trecută de prima tinerețe. Răsfoiește un dosar de plastic cu fel de fel de documente, bilețele:

Vedeți? Am fost amu două săptămâni, vedeți, dar am uitat și a uitat și fetița. Dar are notat pe caiet…

-Păi îi ziceți când iese, că nu se supără nimeni pentru atât!

Ba se supără! Să știți că se supără!