Înainte de toate, după ce ți-a venit ideea desigur, te duci la un magazin unde se vinde folie. În cazul meu la magazinul chinezesc. Magazinul mare cât China are atâtea produse de te ia cu amețeala numai să treci printre rafturile pline ochi. Culoarele pe cât sunt de lungi pe atât sunt de strâmte. Clienții par vrăjiți de multitudinea de mărunțișuri strălucitoare, colorate. Unii prind chiar rădăcini scormonind în lăzile cu șepci sau răscolind raftul după te miri ce miniatural.

De la intrarea în magazin ești atenționat să nu intri cu mâncare. Poate pentru că au covoare și haine de vânzare! Prima surpriză ce te împină dincolo de cutiile cu alarmă pentru păstrat bagaje e chinezul înalt ca bradul! Un altul e cât Jackie Chan. Sunt extrem de calmi. ”Ținți zeți lei si zețe bani” -spune și așteaptă liniștit ca omul să-și încerce două-trei carduri la rând, fără succes. Între timp coada se lungește, cei doi sunt calmi, vin ajutoare…

Dar să revin la folia mea. Trei cutii am avut de inventariat până să descopăr câte două folii autoadezive transparente. Acasă am descifrat explicațiile punând eticheta sub lupă. Nu scrie nimic în română, suntem francofoni din fericire, ne descurcăm și cu romgleza și ne ajută și imaginile explicative de pe etichetă. Totuși caut și un tutorial pe you tube. Nu vi-l recomand. Apoi trec la executarea acțiunii pe cont propriu.

Geamul curat, folia subțire-imaginați-vă că are un celofan sau ceva și mai subțire pe spate. Acest ceva trebuie tras de pe folie, cu grijă, în timp ce lipim folia pe geamul ușor umezit. Apoi se șterge folia cu o cârpă uscată, ca să se lipească și mai bine pe geam. Atât de simplu? Atâââât!