Schimbarea șefilor a fost urmată de angajări pe bază de carte de muncă. Nu exista fișa postului iar indicațiile verbale se schimbau de la o zi la alta. Dacă i se părea șefei că e prea puțin să scriu două pagini și să corectez toată revista, găsea ea ceva. După a doua-treia mutare m-a învățat cum se folosește corect mătura și n-a trecut mult până când m-a avansat femeie de serviciu cu juma de normă. Am câștigat un concurs împotriva mamei unui coleg de la atelierul de infoliat.

Aveam de dat cu aspiratorul în toată clădirea, să șterg praful, geamurile, să dau cu mopul la parter, pe linoleumul de pe holuri și pe parchetul laminat din câteva încăperi.

Deasemenea aveam de igienizat și baia. Incredibil, dar se întâmpla ca să fie o prea mare provocare să nu nimerești capacul veceului când tu de fapt ținteai gaura…Se întâmpla! Cine ar fi crezut ca meseria de agent de curățenie cum figurează azi în nomenclator, meseria de femeie de serviciu să fie una periculoasă. Dar așa este. Vrând să intru într-un birou, mare noroc am avut ca peria și țeava lungă a aspiratorului să-mi salveze viața! Un capsator a aterizat din zborul său aproape perfect țintit la câțiva centimetri de mine! Aruncătoarea vorbea la telefon și i s-a părut un sacrilegiu ca zgomotul aspiratorului să-i deranjeze convorbirea.

O firmă de catering ne aducea mâncarea și ce să vezi, cutiile folosite trebuiau pregătite pentru a doua zi, adică trebuiau spălate. Cine era cea mai potrivită pentru această imensă provocare? Așa este. Eu eram aceea! Am trecut și peste asta, fiind sigură că toate manevrele astea îmi vor fi de folos cândva.

Cireașa de pe tort a fost un extrajob, înainte de a merge la firmă, aveam de făcut curățenie generală, odată sau de două ori pe lună, chiar nu-mi mai amintesc, în apartamentul închiriat de șefa. Un penthouse cu trei camere și bucătărie cu ieșire pe o terasă cât o curticică. De dimineață mă duceam acolo să fac curățenie după care luam autobuzul ca să ajung la trei stații distanță, la jobul meu de bază.

Ai voie să mânci ce vrei, ia din frigider. Mâncă liniștită! -mă îndemna șefa. N-am mâncat decât câteva cubulețe din tabletele ei de ciocolată! Am avut ce asculta apoi! Lăsa bănuți uitați strategic peste tot prin casă, ca să vadă nu cumva se lipește ceva de mine! Nu am luat niciodată nimic, nici măcar alimentele expirate nu le aruncam, înainte ca ea să le vadă!

Pe vremea aceea locuia cu un băiat de familie modestă, mai tânăr decât ea. Un băiat de bun simț, pe care îl teroriza adesea cu comportamentul ei drastic. Înainte de Crăciun, am făcut o curățenie de ”până și aerul s-a schimbat”-a exclamat băiatul, seara la întoarcerea lor acasă!

Atunci mi-a dat o sumă rotundă, recunosc că mi-a prins bine. ”De sărbători fii mai bun!”-suna îndemnul din toate posturile de radio și tv”. S-a conformat, se pare.

Nu mai lucram la ei când peste câțiva ani, am aflat că băiatul s-a răzgândit înainte a spune marele Da. Totul era pregătit, rochie de mireasă, invitațiile trimise și…atât!

Nimic nu rămâne nepedepsit!