Afacerile mergeau bine, toată firma părea fericită. Într-o zi am fost anunțați că drept recompensă plecăm la Zetea. Cei care cunoșteau locul erau mai entuziasmați, ceilalți ca mine, am căutat pe hartă, ca să știm unde vom construi echipa! Team buildingul era la începuturile ei pe la noi în țară. După ce a fost aleasă locația-ca să folosim și termenul la modă, a apărut de undeva o ”Dacia” cu platformă burdușită cu baxuri de răcoritoare, baxuri de băuturi mai puțin răcoritoare și apă minerală. Toți participanții au fost întrebați care ce bea și s-a făcut un stoc menit să ne mai ușureze cheltuielile din deplasare.

Team building însemna o deplasare cu colegii la munte. Scopul era să ne cunoaștem mai bine, ca să putem conlucra mai cu spor. În stilul taberelor de altădată, am fost cazați într-o vilă, sau cabană. De la mic dejun până la focul de tabără aveam un program minuțios întocmit, ca să nu se plictisească nimeni. Platforma Daciei a avut un rol important în menținerea bunei dispoziții generale. Mai somnoroși, mai veseli în funcție de care cum a socializat cu Bacchus, după micul dejun deja începeam activitățile. Excursii prin împrejurimi, jocuri cu mingea, concursuri de tot felul. De la perspicacitate până la karaoke!

Să construiești echipă, cu niște oameni pe care nu-i cunoști și cu care nici nu prea mai ai de a face până la următorul teambuilding, e chiar o provocare. De la proaspătul absolvent de liceu până la tipograful așteptând pensionarea, niște oameni de toate vârstele se distrează la comandă! Se bârfește, se fac clasificări, se leagă și se destramă prietenii. Altfel ce să mai povestim până la următoarea ieșire în grup?

Se complică treaba când un membru al echipei , o ”altă cărămidă în zid”cuprins de melancolie își ia lumea în cap, transformându-ne în detectivi fără voie. Dacă nu cunoști detaliile, dacă mai e și un lac prin apropiere, dacă orele trec și omul nu apare…cam dă palpitații faza. Abia când apare întreg și nevătămat, după multe ore în care a pus întreaga echipă proaspăt construită pe jar, încă tot el sare, că de ce facem atâta caz?!