Înainte de decembrie 89 în magazinele ”Alimentara” rafturile erau pline cu sticle și borcane, alături de conserve de pește și pateu de ficat. Laptele, iaurtul și frișca erau comercializate tot în ambalaj de sticlă. Și băuturile, deasemenea. Nu era ușor de cărat, ambalajul avea ceva greutate. Dacă aveai abonament, laptele ți-l aducea lăptarul până la ușa apartamentului. Dimineața trebuia doar să-i lași la ușă sticla de schimb curată.

Gospodinele pricepute refoloseau borcanele și sticlele pentru pus la iarnă dulceață, zacuscă sau bulion. Chiar și așa cu timpul ai fi avut nevoie de un depozit pentru ambalaje! Numai că…

Partidul și guvernul prin grija lor părintească, neprecupețind niciun efort, au venit cu soluția! Au înființat centre de recuperat sticlă și borcane. Pe lângă magazinele din cartiere în două schimburi lucrătoarele preluau ambalajul de sticlă de la cetățeni. Contra cost, desigur. Condiția era ca sticlele și borcanele să fie curate, fără etichete și neciobite. Se putea face un ban cinstit din vânzarea ambalajelor de sticlă. Necazul era dacă din motive personale centrul era închis și aveai de ales: le lași acolo sau le cari înapoi acasă?

Făcând un salt peste timp, în zilele noastre din grija față de mediu, de natură și de ce vreți voi, s-a relansat pentru a nu știu a câta oară operațiunea reciclează inteligent. Colectează selectiv. Ocrotește natura! Și alte lozinci. Dar despre asta, în ediția viitoare!