În curtea școlii speciale s-au strâns majoritatea copiilor, cei vechi și cei nou veniți. Au aflat că în curând vor fi aleși câțiva dintre ei în comitetul elevilor.

Regulamentul pe care nu l-au respectat până acum, nu interzicea participarea la alegeri a celor care purtau ochelari. Adică puteau participa și miopii, chiar dacă nu puteau fi aleși ca membru în comitet.

Mulți ani la rând, încă din clasele primare, cei mai harnici au fost frații Trandafiri, dintre care unul chiar era miop. Fiind foarte devotat, sârguincios, săritor și tot ce s-ar putea spune despre un miop, acesta a participat ani la rând la aceste alegeri. Fratele său a fost apreciat deasemenea ca fiind cel mai cel din școală, ales și reals, dar nefiind miop, faptul că vedea perfect, nu presupunea laude suplimentare.

În ultimul an, au venit câțiva copii încrezuți peste măsură și cu nedisimulata intenție de a fi aleși în comitetul de conducere. După câteva săptămâni în care au pus în mișcare toate tertipurile de care au fost în stare, au anunțat la direcțiunea școlii că ei au descoperit câțiva elevi cu probleme de vedere, e drept că doar la un singur ochi, dar legea-i lege! Trebuie respectată! Scopul era ca miopul, nu se știe din ce motiv, să fie eliminat cu orice preț! Prea recita frumos, prea era priceput la cultură, prea le punea bețe în roată.

Astfel prin uneltirile lor au reușit să-l blocheze pe miop, iar acum stăteau încolonați, așteptând semnalul de începere a competiției.

Câtă răutate, invidie, nerecunoștință…Miopul suferea vizibil de atâta umilință. Nedreptate. Discriminare, șușoteau câțiva pe la colțuri, ca niște iepurași fricoși pitiți în iarbă. Se pare că au fost cumpărați ca să tacă. Cu o masă caldă, cu niște sucuri, ciocolată. Și ei rabdă acum timorați.

Câteva zeci de copii au făcut front comun împotriva unui miop. Câtă mizerie! Școala e una specială. Copii sunt din ce în ce mai puțini, dar oportuniștii nu se lasă. Întrecerile se apropie. Să vedem cine va câștiga.