A venit neanunțat și i-am răspuns la salut doar din inerție, fără să-i acord prea mare atenție. Toată ziua s-au perindat oameni pe la încăperea vecină, unii m-au salutat, alții doar s-au uitat și și-au văzut de treabă.

M-am mirat doar când am văzut că rămâne pe hol nu zice nimic, nu intră, nu pleacă, deja mi-am pus întrebarea cum a putut trece de paza de la intrare când a făcut un pas mai aproape, fără să treacă însă pragul. Atunci mi s-a părut că-l recunosc. Îl mai văzusem de câteva ori, dar nu știam cine e. A întrebat de o fostă colegă de a noastră, pe care o văzuse cu trei săptămâni în urmă și acum voia neapărat să o găsească.

Legenda spune că el apare mereu atunci când ea are nevoie de el. Nu puteam să-l ajut cu nimic. Nu-i știu adresa, telefonul ei a fost furat și noul ei număr nu-l aveam.

Omul avea ceva ciudat în el. Mi-a zis că nu se apropie mai mult pentru că îl respinge conștiința mea care are ceva negativ. Că 70% din ce fac eu, îl fac împotriva mea. L-am întrebat dacă are însușiri paranormale. A zis că nu le-ar numi așa…bunicul său e preot, dar nu știe. Că altfel ar fi intrat, sărut mâna, nu m-ar fi refuzat și ar fi luat loc, dar nu vrea să se apropie pentru că îl respinge energia mea negativă.

Hmmm, subiect ce mă atrage din cale afară. Am început să-i pun întrebări. Aici am greșit. Nu a vrut să-mi spună nimic mai mult. Acele câteva propoziții pe care mi le-a spus, din care multe le-a arătat prin limbajul surdo-muților, m-au pus pe gânduri.

Dacă nu dau de ea, o veți găsi în Mureș!

Indignat din cale afară că nu-l pot ajuta și mai am și energia negativă de care eu nu-s de vină, că vezi Doamne, conștiința îmi joacă feste, a plecat. Degeaba am strigat după el: vă rog, nu plecați, mai spuneți din astea, nu plecați!

Strigătul meu a rămas fără ecou. Ușa s-a închis atât de încet în urma sa încât nici acum, după ce am scris aceste rânduri nu sunt sigură, dacă nu cumva am visat? Și dacă totuși știe ceva? Și dacă totuși e în pericol fata?

Personajul bulgakovian a dispărut în noapte, așa cum a venit.

(S-a întâmplat miercuri seara, l-am publicat vineri, 27 aprilie 2007, în Zi de Zi.)