Prin 2007 aveam o rubrică intitulată ”Culți și desculți” în săptămânalul Ziarul de Mureș. Dacă în cursul săptămânii îi felicitam ba pe unul, ba pe altul dintre reprezentanții autorităților locale cu ocazia zilei lor de naștere, de data asta îi cam puneam în încurcătură punându-le întrebări capcană. ”Niște pită și slană”este un astfel de articol, cu deosebirea că data asta i-am iertat pe edili…și:
…o întreb pe vânzătoarea dacă are curechi. Se uită mirată, mă întreabă încă odată ce doresc, nu pricepe, dar nu se pierde cu firea: ”stați s-o întreb pe colega! și ar fi în stare să lase toată taraba cu ananas cu tot , ca să mă ajute. Colega nu pare surprinsă și-i arată grămada de varză din spatele vânzătoarei: uite, asta e!
După ce le spun că era o farsă pentru Ziarul de Mureș râd amândouă cu poftă.
Opresc niște tineri pe drum ca să -mi arate unde aș putea cumpăra pită. Unii se uită ciudat, habar nu au, alții zâmbesc și își dau seama că e o farsă când întreb și de slană.
Trec pe la magazinul de perdele. Aș vrea niște firhang, dar degeaba e plin magazinul cu cele mai frumoase și sofisticate perdele , nu mă pot face înțeleasă.
Altădată voiam să știu unde locuiește caviarul, ce ar face stimabilul dacă ar afla că are tiroidă, unde se cultivă cabanosul, ce părere au despre fata Morgana și heterosexualii, dacă biologii ar trebui să primească gratuit de la stat scaune cu rotile, testosteronul e o boală contagioasă și alte asemenea întrebări trăznite.
La piață …curechi? Porodici? Baraboi? Niște regionalisme uitate. Am scurtat textul, orele fiind înaintate, dar ați prins ideea.
La noapte trecem la ora de vară…Noapte bună!
La o cafea cu Erika Mărginean 
Tulai ce-as mânca niște pită cu slană! Mai Erika fie-ți mila ca suntem în post!
( smile) Iată ce a zis pr. Constantin Necula în vizită la starețul Clement: ”(…) Eram la el în chilie, într-o zi de post. Tocmai primise de la Sfântul Munte o sticlă de ouzo. Eu o făceam pe sfântulețul, dar tot trăgeam cu coada ochiului: ce-aș mai bea un uzache! Apoi mă rușinam de gândul meu păcătos: e post, nu te gândești?, plus că-i dimineață și n-ar fi bine să bei pe stomacul gol. Și tot așa, pătimind de gânduri, până când starețul Clement a luat sticla, a desfăcut-o și mi-a turnat un păhărel fără să spună absolut nici un cuvânt. Cea mai înaltă formă de asceză este Dragostea care se coboară la neputințele aproapelui.”
Tocmai pe Necula te-ai gasit sa mi-l dai exemplu? Si tocmai mie? Nu-mi mai trebuie slana nici dupa post!😉
Ufff orice aș încerca, dau cu bățul în gard!No, dar ce ai cu Necula?
Pai omul e comic fara discuție dar o ia de multe ori pe aratura si bineînțeles ca trage tineretul dupa el! In plus e putin eretic! In rest n-am nimic!
Oricum povestea lui era intr-o alta conjunctura decat a mea, ce sa fi facut gazda cu el daca a vazut ca i se scurg ochii si balele pe sutana in jos? I-a turnat ca sa nu-i mai stea mintea la Ouzo!
Bine, și eu aș vrea o gură de Ouzo!
Pe vremea când beam alcool (mai tare decat bere sau vin) era singura bautura de care nu ma puteam atinge! Baiul este ca la manastirile grecesti de pe Athos primesti intodeauna un paharel de Ouzo si nu-i frumos sa refuzi sau sa nu-l bei tot! Ori asta la mine insemna sa renunt la tot ce am mancat pana atunci! O intreaga regie avea loc pana reuseam pe ascuns sa dau paharelul meu vreunui coleg mai doritor!
QED…până și vrăbiuțele ciripesc ce trebuie! Nu-i frumos să refuzi, în mod normal ar trebui să fie admisă excepția : nu vrei, nu bei!
Pai nu te forta nimeni dar nu se face sa refuzi tratația! Cu mancarea era la fel, trebuia sa lasi farfuria goala dar asta era mai usor ca alta macare nu aveai de unde sa cumperi si nu primeai nimic pana la urmatoarea masa ( a doua si ultima)