A treia mașină din coloana ce staționează pe trotuar, vineri dimineața are la volan un nene jovial, binehrănit. Tocmai își lua micul dejun dintr-un pachet de pe scaunul din dreapta. Îmi cer scuze că-l deranjez de la masă, dar el mă zorește să-i zic odată unde mergem! Ceva în stilul: lasă asta, zi mai repede unde mergem dând cheie la motor.

Mai are îmbucătura în gură, zâmbește și adaugă, nu vă faceți griji, am tot timpul să mănânc! Acum să mergem!

Și de aici începând a povestit tot drumul. La început nu l -am întrerupt decât cu câteva interjecții admirative, apoi i-am adresat întrebări punctate ca să-mi adun date de un material. Prea era simpatic omul. Mașina era curată, îngrijită, omul deasemenea…merita un articol. Mai ales după ce citisem o postare prea defăimătoare la adresa taximetriștilor obișnuiți și preaslăvirea celor de la bolt sau uber. Nu se poate generaliza, nu suntem gemeni identici…din fericire, că tare plictisitoare ar fi viața pe Pământ!

Dar să revin la oile noastre. ”M-am născut la țară”- așa începe cartea de vizită a celui de la volan. Asta spune multe despre educația omului. Ordine și disciplină. Respect față de muncă. Din vorbă în vorbă am aflat că îi plăcea să lucreze de mic copil, dar la terminarea celor opt clase, întrebat fiind ce ar vrea să urmeze, răspunsul său nu a fost cel așteptat. Tatăl, zidar se aștepta ca fiul să-i calce pe urme, dar acesta i-a zis fără menajamente: el nu vrea să stea prin frig și ploaie, el vrea altceva. Vrea să se facă tâmplar! Și nu orice tâmplar, ci unul foarte bun, a cărui poză să fie pe tabloul de onoare, să fie recunoscut și apreciat. În 88 când a venit din armată Nagy Bela l-a căutat deja ca să-l ia la el în echipă, deși ”io-s român din Băla, acesta era maghiar, dar pe mine m-a vrut.” Aici am intervenit, spunând că omul n-a vrut să facă grup etnic, căuta oameni competenți pentru echipa lui. După un stagiu petrecut în Germania unde a învățat și mai multă meserie, a mai muncit 3 decenii la cea mai vestită fabrică de mobilă din oraș. Apoi cu vremurile grele când s-a întârziat plata salariilor, având de crescut doi copii pe lângă argumentul suprem: ”am muncit, de ce nu sunt plătit?” A plecat.

S-a prezentat la firma unui italian, tot din oraș. Acesta l-a pus să facă o măsuță rotundă, rotundă! Când a fost gata, patronul era foarte mulțumit de lucrarea perfectă. Meserie știi, i- a zis. Ce salariu vrei?

15 milioane -a zis. Pe atunci 7-8 milioane căștigau ceilalți. E prea mult, i-a zis patronul. Bine, atunci plec-a replicat tâmplarul, dar după răspunsul patronului, n-a mai avut niciun motiv să plece.

Aici se termină povestea pentru că am ajuns la destinație. Tâmplarul de pe vremuri acum e taximetrist. A povestit tot drumul, a fost o călătorie plăcută pentru prețul corect! T de la …taximetrist!