Ceasul deșteptător sună strident. Îl opresc cu o lovitură bine direcționată. Cade de pe noptieră, dar continuă să zbârnâie. Mă scol, îl recuperez de pe jos. Trag perdelele de pe geam, deschid ușa , ies pe balcon. Aer curat, cer senin, va fi o zi caldă.

Pornesc aparatul de radio. Încep știrile, apoi o emisiune cu muzică pe adresa dumneavoastră. La televizor nu e nimic. Fac un duș, mă îmbrac, cobor până la magazinul din colțul străzii. Fac cumpărături, iau și niște ziare și reviste. La micul dejun le răsfoiesc.

Îmi fac temele, apoi mă duc la școală. Trec pe la bibliotecă, am de dus înapoi patru volume împrumutate de la biblioteca școlii. Alte patru de la biblioteca județeană le schimb abia poimâine. După școală mergem în vizită la familia G. Obligatoriu. Într-o zi mergem la teatru, în weekend avem bilete la un film indian. Lanțul amintirilor. L-am mai văzut, dar acum am prins bilete pe scaune. Va fi mai frumos decât în picioare, rezemați de perete.

Ne pregătim apoi de vacanța de vară. Vom avea două săptămâni de concediu cu părinții. O săptămână la mare, ca de obicei. Apoi câteva zile și la neamuri, pe la munte.

Înainte de a pleca la rude mergem la Poșta Mare, ca să vorbim cu ei la telefon. Interurban. Doar de acolo se poate. Anunți numărul și localitatea, apoi când se eliberează o cabină, centralista cu voce nazală te strigă: Bucureștiu, cabina trei. Intri în cabină, începi să schimbi câteva cuvinte și vocea nazală te întreabă, vorbiți? vorbim și tot așa. Până te lași păgubaș. Lasă că vorbim săptămâna viitoare.

Apoi dacă tot ești la Poștă, cumperi o ilustrată timbrată sau le iei pe bucăți, cauți un pix care scrie, de obicei astea de la poștă, legate cu șnur de masă, se strică mai tot timpul. Stai la masă și caligrafiezi cât poți de frumos cu ocazia…și menționezi și data preconizatei vizite. Să se bucure, că așa se face.

Cumperi buchetul de flori pentru sfârșitul de an școlar, la festivitate se oferă flori dirigintei. Predăm manualele frumos aranjate, cu urechile de măgar îndreptate, însemnările radiate, ca să arate cât se poate de atractive, în speranța că la anul vei avea norocul de unele la fel bine întreținute.

Înainte de culcare mai citesc din romanul împrumutat de la biblioteca CFR și mă supăr pe necioplitul care a scris cu pixul în josul paginii că nu scapă eroul! La fel de enervant precum huliganul de cinematograf, care în cele mai tensionate momente, așa ca din greșeală, de parcă ar vorbi singur, anunță ce urmează!

Cum am putut exista într-o lume atât de complicată? Ca să vezi cum e vremea să te uiți pe geam, să mergi la plimbare, în vizită, la teatru, la film, să ții cartea în mână și să întorci pagina după pagină dacă vrei să citești stroy-ul mai departe…Să mergi la Poștă, într-o cabină strâmtă să strigi într-un receptor…da, vorbim! Incredibil! Și toate astea s-au întâmplat, recent, înaintea Internetului!