Nu pot opri timpul în goana lui nebună, de aceea încerc să nu omit nimic din tot ce merită menționat. Dacă eu nu-mi pot imagina cum se scria pe vremuri pe tăblița de lut, cum se culegeau literele bucată cu bucată în tipografie, măcar din istoria scrisului modern să păstrăm câte ceva.

Nu mai departe decât la început de mileniu trei am scos pe foi de calc mărimea A4 schița printată, pagină cu pagină, cu mare grijă le duceam apoi la tipografie, ca a doua zi dimineața ziarele mirosind a cerneală de tipar să ajungă pe tarabe.

Să trecem în revistă instrumentele de scris: creionul, cu sau fără radieră la un capăt, creionul mecanic pentru care trebuia să cumperi mine, tocul cu peniță și cerneală, stiloul cu rezervor de cerneală inclus și pixul cu mină de gel sau simplu, cu pastă.

N-am uitat să scriu de mână, dar ce poate fi mai minunat decât să ai o tastatură?