Un teren denivelat, acoperit cu iarbă, cu niște copaci crescuți la voia întâmplării, trei băncuțe, cu trei coșuri de gunoi și o măsuță atât de ingenios făcută, de are și două locuri de stat la ea.

Înainte de alegerile locale într-o bună zi au venit cosașii, au ras iarba ce se înălța …nu chiar până la cer, dar destul de sus ca să te gândești de două ori să intri sau să nu intri în parc.

Acum e altă poveste, te poți plimba liniștit, fără grija căpușelor, care locuiesc în iarba deasă.

Într-o zi trecând pe acolo cu Samy, o babă comunistă mi-a ținut un discurs, unde și ce să mai facă Samy. Am încercat să-i explic că Samy doar marchează copacii, nu pot colecta stropii, dar repede m-am lăsat păgubașă.

După câteva zile treccând tot pe acolo, de data asta fără Samy, camerele de supraveghere -numărul lor ajuns la patru deja, au bombănit ceva, nu le-am dat atenție. Eu nici măcar nu marcam terenul, așa că nu prea ar fi avut de ce să se lege.

În altă zi au primit întăriri, deja erau cinci și mâncau din punguțe aduse de acasă, hrănind și ciorile cu niște bucăți generoase de lipie. Eu tot fără Samy, mi-am permis să le arunc niște priviri dezaprobatoare! Cine va aduna firimiturile din parc?!

Ieri am trecut din nou pe acolo, erua toate cinci, cu două pungi de haleală și cu limbile ascuțite, dar le-am ocolit. Oricum suntem singurii din zonă pe care n-au reușit încă să-i izgonească!