Nu știu de ce mă mai miră! Nu e pentru prima oară când punem căruța înaintea cailor!

Ce mai am de comentat de data asta? Reciclarea! Iarăși? Iarăși!

Aparate de reciclat peturi, sticle și doze de aluminiu se găsesc la marile magazine, teoretic ar trebui să le ia și comerciantul de la supermarketul de cartier.

Imaginați-vă, pe căldura asta să car după mine o sacoșă cu peturi, să stau la rând la aparatul minune să le ia bucată cu bucată reciclabilele. Dacă le ia. Dacă nu, e o altă poveste.

Pentru că nu merg zilnic la cumpărături, trebuie să depozitez undeva ambalajele. Ocupă loc, apoi se strâng prea multe, le mut din loc în loc…

Nu ar fi fost mai simplu să recunoască: am majorat prețul produselor îmbuteliate cu 50 de bani și asta e! De la tomberonul frumos colorat ar putea să le adune așa cum au mai făcut, de astă dată fără să caute printre gunoaie, cei fără altă ocupație.

Să le ducă la centrele alea mari, că stația cu denumire pompoasă de depozitare și sortare nu am auzit să funcționeze încă. Centrele alea unde peturile de plastic se prelua turtite, poate mai există. Câteva centre mari ar fi mai eficiente, ar asigura și locuri de muncă…

Asta ca să răspund la întrebarea ce m-ar fi supărat azi, dacă n-aș fi avut minte mai multă!

A fost odată și așa. N-a mers!